Istoria unei promovări ratate în câteva secunde
Cetate Devatrans a trecut marţi pe lângă ultima şansă (deşi asta nu e atât de sigur…) de a juca în campionatul viitor în Liga Naţională de handbal feminin. Meciul pierdut dramatic în secundele de final cu CSH Municipal Buzău a fost doar ultimul episod al unui sezon competiţional plin de oportunităţi pe care formaţia deveană le-a irosit pe rând, din diverse motive.
Încercăm să redăm, în ordine cronologică, parcursul avut de Cetate Devatrans în ediţia 2015 – 2016 a Diviziei A şi şansele – destul de numeroase – pe care echipa le-a avut de a reveni în prima ligă.
Campionat cu un singur adversar în Divizia A
Al doilea eşalon al handbalului feminin românesc arată, fără supărare, ca o glumă proastă. Două serii cu câte două, maxim trei echipe care arată cât de cât o oarecare valoare, în rest există formaţii care pierd jocurile şi la 30 de goluri diferenţă, scoruri de genul 51 – 17 sau 43 – 15 fiind ceva la ordinea zilei în Divizia A. În aceste condiţii, era evident încă de la primul fluier al campionatului că doar două echipe, CSM Bistriţa şi Cetate Devatrans, îşi vor disputa promovarea în meciurile directe, celelalte neputând să le pună probleme nici măcar la modul teoretic.
Cu o asemenea încărcătură psihică s-a desfăşurat şi meciul tur de la Bistriţa între pretendentele la Liga Naţională. CSM din localitate, un club susţinut puternic financiar la nivel local şi judeţean, s-a prezentat cu câteva jucătoare extrem de experimentate pe teren. De partea cealaltă, Cetate a avut şapte junioare de 17 – 18 ani, pentru care acesta a fost cel mai tare meci de până atunci din carieră. Cu toate acestea, în minutul 49 scorul era egal, 20 – 20, iar speranţele pentru un scor remontabil (cel puţin) în retur erau mari. În ultimele 11 minute ale întâlnirii plusul de experienţă al gazdelor, presiunea unui public electrizant şi un mic impuls al brigăzii de arbitri (ca pentru gazde…) au fost suficiente pentru a rupe complet echilibrul (11 – 3 a fost raportul golurilor în acel final de meci) şi a oferit Bistriţei un avantaj de opt goluri, 31 – 23, care s-a dovedit decisiv în stabilirea promovatei. Să mai spunem că la jumătatea campionatului clubul s-a despărţit de antrenorul Adrian Palko, întors la Baia Mare din cauza unor probleme personale. În locul lui pe banca tehnică a formaţiei devene a venit profesorul Ioan Mătăsaru, chemat – a câta oară – să salveze o situaţie delicată şi să realizeze promovarea.
A mai existat, desigur, şi meciul retur. Disputat în sala din Haţeg – pentru că Cetate nu a avut acces în acest sezon în Sala Sporturilor din Deva decât pentru antrenamente, de când parteneriatul cu Consiliul local a fost reziliat unilateral de către acesta din urmă – jocul nu a consemnat minunea răsturnării rezultatului din tur şi s-a terminat la egalitate, 18 – 18, devencele trecând pe lângă o victorie de palmares şi de moral în perspectiva barajului.
Un singur final de meci ratat a costat promovarea
A urmat participarea lui Cetate Devatrans în turneul de baraj organizat la Piteşti între 28 şi 31 mai. Aici a fost mai întâi acel 26 – 26 cu Ştiinţa Bucureşti, după ce echipa deveană a avut şi cinci goluri avantaj pe tabelă, a avut un gol în faţă şi posesia mingii pe ultima fază de atac, însă o pasă neinspirată a dus la o intercepţie a adversarelor şi la egalare când mai erau doar cinci secunde de joc.
Partida cu Unirea Slobozia, cea mai puternică echipă prezentă la acest baraj, a arătat şi limitele lotului lui Cetate. Devencele au rezistat în prima repriză, însă banca mult prea „scurtă”, problemele de sănătate ale unor jucătoare şi lipsa de pregătire colectivă – multe handbaliste au fost angrenate exact în această ultimă perioadă fie în competiţiile interne ale junioarelor, fie la acţiuni ale lotului naţional de tineret, fie au fost „prinse” cu bacalaureatul – au fost factorii decisivi ai înfrângerii cu 23 – 30. Rămasă la mâna rezultatului din ultimul meci din grupă, Unirea – Ştiinţa, Cetate a avut şansa că Slobozia să joace corect şi să bată la nouă goluri diferenţă, trimiţând Deva în partida pentru locul 3 în turneu.
Decisivă pentru promovare – locul 3 din acest baraj având acces în Liga Naţională după retrogradarea echipei din Baia Mare (vicecampioana naţională!) pe criterii financiare – întâlnirea cu CSHM Buzău a urmat tiparele cunoscute, un deja-vu pentru meciurile lui Cetate Devatrans.
„În minutul 38 aveam şase goluri avantaj, 27 – 21. Cu un minut înainte de final conduceam la un gol, însă în minutul 60, aproape incredibil, ne-au egalat şi au înscris şi golul victoriei. Însă nu pot să nu menţionez că am avut în ultimul minut un gol perfect valabil anulat pentru un fault în atac inexistent, iar la golul victoriei Buzăului repunerea balonului s-a făcut neregulamentar, din terenul nostru, nu de la centrul terenului. Arbitrii au trecut însă cu vederea şi asta, şi multe altele… Ajunge să vă spun că noi am avut în tot meciul doar trei aruncări de la 7 metri, iar de la adversarele noastre o jucătoare, Anca Ionescu, dintre cele 19 goluri înscrise de ea 18 au fost din aruncări de la 7 metri. Asta ca să vă faceţi o idee despre ce a fost în acest ultim meci”, a declarat profesorul Ioan Mătăsaru, antrenorul lui Cetate Devatrans.
În loc de epilog
Clasată pe locul 4 în turneul de baraj, din care Unirea Slobozia, Măgura Cisnădie şi CSHM Buzău au obţinut promovarea în Liga Naţională, formaţia deveană urmează să evolueze şi în sezonul următor în Divizia A. Însă – pentru că nu putem să omitem nici această eventualitate – există şi şansa ca una dintre echipele care au dreptul de joc în Ligă la ediţia viitoare să nu se înscrie (posibil chiar Buzăul), iar Cetate Devatrans să beneficieze de retragerea acesteia. Alertată de precedentele numite HC Sebeş şi HCM Baia Mare din acest an, Federaţia Română de Handbal a decis să fie mai atentă la criteriul financiar, astfel încât să nu mai existe situaţii de acest gen.
Rămâne de văzut ce se va întâmpla, pentru că întreg sportul românesc este legat atât de dramatic de lipsa banilor, iar handbalul nu face excepţie. Vă vom ţine desigur la curent cu toate evenimentele care vor mai apărea legate de acest fapt în „Glasul Hunedoarei”.
