Instantanee de la Felix. Baterii reîncărcate, pentru noul sezon
Timp de zece zile, băieţii lui Constantin Olariu s-au pregătit intens pentru startul noului sezon. Aceeaşi locaţie ca şi în iarnă, staţiunea bihoreană Băile Felix, acelaşi obiectiv ca şi atunci: promovarea. Pentru unii, timpul a trecut mai repede, pentru alţii la fel de greu ca întotdeauna. Mai ales când se pune mai mult accent pe pregătirea fizică, iar mingea e ţinută puţin „la respect”. GLASUL HUNEDOAREI vă prezintă câteva ipostaze din cantonamentul hunedorenilor
Totul se rezumă, vrând-nevrând, din nou, la cifre. Aceleaşi cronometre, aceleaşi serii. Intensităţi şi distanţe diferite, bine puse la punct pe colile A4 ale antrenorilor. Nu mai sunt la vedere, dar fiecare ştie bine ce are de făcut, cu o zi sau chiar două înainte. Nu-i loc de rutină, pentru că totul se schimbă după un ritm bine stabilit.
Fluierul din pădure
E penultima zi a cantonamentului. Ce a fost mai greu a trecut, astfel că programul de azi trece pe nesimţite. Alergarea de dimineaţă, în porţie normală, „servită” în plină natură. Pădurea din apropiere reprezintă adăpostul perfect pentru arşiţa care se simte încă de dimineaţă. Grupul de 20 şi ceva de oameni echipaţi în albastru se împarte în trei. Toţi aleargă pe aceeaşi distanţă, în sens opus. Excepţie fac portarii, care au parte de un program special. „De ştiam, m-aş fi făcut şi eu portar”, glumeşte unul dintre jucători. „Bun, la antrenamentul de după-masă iei mănuşile şi ne pregătim amândoi”, îi răspunde prompt antrenorul cu portarii, Petre Clep. Ştie ce spune, pentru că şi programul celor ce apără buturile poate fi la fel de istovitor. Se aude primul fluier şi cele două grupuri pornesc pe aleea prăfuită. Aleargă până devin doar nişte puncte mici în zare. Se aude iarăşi fluierul, în depărtare, mai mult ca şi un ecou. Daniel Haidiner aleargă alături de ei şi dictează ritmul şi intensitatea. Un fel de „eu când vreau să fluier, fluier”, varianta editată în pădure. Când se întorc la punctul de unde au plecat, tricourile sunt din ce în ce mai ude. Nu-şi trag sufletul decât preţ de câteva minute şi pornesc din nou la auzul aceluiaşi fluier. „După atâtea zile, îl aud şi-n somn”, se aude din grupul din faţă. Scenariul se repetă încă o bună bucată de vreme, apoi băieţii se grăbesc la lada cu apă rece, pregătită cum se cuvine de nea Bobi. Ce s-ar face fără el?!
Cu mingea, ceva mai puţin
Prima parte a zilei a trecut rapid, cu gândul la antrenamentul de după-masă, când aceiaşi băieţi în albastru îşi dau întâlnire cu mingea. Se adună toţi în centrul terenului şi ascultă cu atenţie. Azi, puţin despre ofensivă şi finalizare. Redublare, demarcaj, învăluiri, centrări de pe flancuri. Şi din nou, invariabil, aceleaşi tricouri umede la final. Aceeaşi ladă cu apă rece şi gheaţă. Acelaşi gând: a mai trecut un cantonament, să înceapă balul!
Succes şi în al doilea amical
Hunedorenii au încheiat cantonamentul cu un nou test de pregătire. „Negru-albaştrii” s-au deplasat la Paleu, pentru un amical cu echipa locală, Kinder (locul I în Liga a IV-a Bihor), de care au dispus, fără probleme, 4-2 (2-1). Golurile Hunedoarei au fost reuşite de Pepenar, Drăgan, Apachiţei şi Suciu. La fel ca şi în meciul trecut cu Crişul Sântandrei, Constantin Olariu a trimis în teren două echipe diferite. Astfel, în prima repriză au evoluat Coman – Vîrtan, Dosan, Găceanu, Purici (jucător sub 21 de ani, din Vaslui, sosit în probe,) – Petresc, Ciucurescu, Vajda, Pepenar – Drăgan, Deaconescu, în vreme ce în actul secund au intrat Dragotă – Şoit, Ambruş, Ciumaşu, Roiu – Vişan, Munteanu – Nicula, Lintaru, Suciu – Apachiţei. Singurul absent a fost portarul Raţ, care s-a accidentat uşor la antrenamentul desfăşurat cu o zi în urmă.
