Încă un semn că soarta CEH e pecetluită: Constantin Jujan şi-a dat demisia

Managerul Complexului Energetic Hunedoara, Constantin Jujan, şi-a înaintat demisia din funcţia de manager general al CEH. Evidenţele sunt cât se poate de multe şi de grave. În timp ce oamenii sunt nemulţumiţi că nu-şi primesc la timp salariile şi tichetele-cadou, mineritul de huilă din Valea Jiului şi Termocentrala Mintia îşi trăiesc ultimele zile.

Constantin Jujan a fost director al Companiei Naţionale a Huilei Petroşani între 2009 şi 2012. Schimbarea de guvern din urmă cu trei ani a însemnat şi „debarcarea” lui de pe postul de conducere. Aceiaşi pesedişti care-l considerau „incapabil” apelau tot la el, în februarie anul acesta, să preia conducerea Complexului Energetic Hunedoara, format între timp prin trecerea minelor considerate viabile şi a celor două termocentrale sub aceeaşi „umbrelă” managerială.

Întârzierile salariale, o problemă minoră

În ultima zi a lunii iunie, CEH nu a avut banii necesari pentru plata avansurilor. Câteva zile mai târziu nu reuşea să procure tichetele – cadou pentru cei 6.600 de salariaţi. Ieri, CEH nu avea în conturi bani pentru plăţile salariale care ar trebui făcute mâine, aşteptând o plată de la Transelectrica, singura speranţă că vor fi, totuşi, bani pentru salarii la timp.
Chestiunea retribuţiilor întârziate este una minoră, comparativ cu faptul că termocentralele de la Mintia şi Paroşeni mai funcţionează doar datorită vacanţei judecătoreşti. Garda de Mediu a dispus suspendarea activităţii celor două termocentrale până la conformarea lor la normele de mediu. CEH a contestat procesul-verbal în instanţă, cu toate că reprezentanţi ai Complexului au recunoscut că decizia comisarilor de mediu are, în mod clar, acoperire legală: ambele termocentrale funcţionau fără aviz de mediu.
La Paroşeni mai e nevoie de 8 milioane de euro pentru conformare la normele de mediu. La Mintia e nevoie de cel puţin  80. CEH nu are aceşti bani, lucru dovedit de simpla lipsă a lichidităţilor pentru salarii. Guvernul nu este dispus să ajute în niciun fel. Ajutorul de stat tardiv acordat va merge spre plata furnizorilor celor două termocentrale şi achiziţionarea certificatelor pentru emisii de CO2. De ce nu a venit ajutorul înainte de 30 aprilie, astfel încât CEH să nu mai fie pasibil şi de o amendă de 120 de milioane de euro, e o întrebare rămasă fără răspuns.

Oprire în lanţ

Revenind la problema de mediu, sunt 90 la sută şanse ca Garda de Mediu să aibă câştig de cauză în instanţă, caz în care, din această toamnă, termocentralele se vor opri. Pentru Mintia este imposibil să facă investiţiile necesare într-un termen atât de scurt. La Paroşeni investiţiile pentru protejarea mediului sunt făcute 90 la sută, dar nici aici nu există vreo certitudine că lucrările vor fi gata prea curând. „Oprirea termocentralelor înseamnă automat încetarea extracţiei de huilă, pentru că termocentralele pentru asta au fost construite, să consume huila din Valea Jiului. Dacă se închid termocentralele, peste tot se va aşterne tăcerea. Mă tem că este cam târziu să se mai poată face ceva. E vorba de lipsă de preocupare reală din partea factorului politic. Trebuia să se intervină încă din momentul în care s-a constatat că CEH produce pierderi. Repet, acum e prea târziu”, ne-a mărturisit un important membru al echipei de conducere a Complexului, care a dorit să-şi păstreze anonimatul.

Gargara electorală

Într-un 2014 electoral, oficial, despre CEH s-a vorbit numai de bine. În conferinţe de presă găzduite de Organizaţia Judeţeană a PSD, managerul CEH de la acea vreme, Aurel Niculescu, vorbea despre licitaţii pentru retehnologizarea minelor pe credit furnizor în valoare de zeci de milioane de euro, de investiţii pentru modernizarea termocentralei Mintia, dar de măsuri pentru rentabilizarea CEH până în 2018. A ezitat mereu să spună dacă programul său de măsuri presupunea şi disponibilizări masive de personal. Era an electoral. Licitaţia pentru retehnologizarea minelor s-a anulat în vară, cu promisiuni că va fi reluată, contractul cu chinezii pentru Mintia semnat la Beijing, în septembrie, a căzut pentru că Guvernul nu a venit cu garanţia de 20 de milioane de euro convenită iniţial, iar Aurel Niculescu a fost demis după ce ar fi îndrăznit să propună un plan de restructurare care prevedea disponibilizări masive, dar şi anularea sporurilor acordate imoral în companie. În plus, Niculescu nu era deloc agreat nici de sindicatul reprezentativ din CEH.

Întârzierea ajutorului e de vină

Constantin Jujan a declarat pentru „Glasul Hunedoarei” că întârzierea primei tranşe din ajutorul de stat în valoare totală de 167 de milioane de lei l-a determinat să renunţe la postul de manager al CEH. „În momentul în care am acceptat să preiau conducerea CEH aveam câteva linii precise pe care doream să le urmez, în cadrul unui proiect în care m-am angrenat. Faptul că acel împrumut care trebuie să vină de la Ministerul Finanţelor întârzie din motive strict birocratice, şi precizez că nu este întârziat la Ministerul Energiei, m-a determinat să iau decizia demisiei. Orice zi de întârziere a banilor din acel împrumut aduce prejudicii serioase companiei şi salariaţilor. Au mai fost câteva nemulţumiri în tot acest interval (din februarie şi până acum), dar peste care, până la urmă, am reuşit să trec. Au fost şi răutăţi, au fost şi dezamăgiri. De fapt, nici nu cred că puteam să am mari satisfacţii, dată fiind situaţia dezastruoasă în care se află CEH. Nu pot numi «satisfacţii profesionale» faptul că am evitat intrarea CEH în insolvenţă sau faptul că am reuşit să identific câteva soluţii pentru a mai reduce costurile”, a adăugat Constantin Jujan.