Încă o incertitudine la CEH – numărul disponibilizaţilor

Conducerea Complexului Energetic Hunedoara nu ştie nici acum exact câţi salariaţi va disponibiliza până la finele anului. Asta pentru că totul depinde de o eventuală prelungire a activităţii de producţie la Lonea şi Lupeni, mine care, după cum s-a convenit în 2016, ar trebui închise începând cu 1 ianuarie 2019.

Pentru 70 de salariaţi ai Complexului Energetic Hunedoara, data de 16 noiembrie va fi ultima lor zi de muncă la societatea amintită. Ei vor primi câte 33.300 de lei net. Apoi, majoritatea vor intra la pensie (în prima parte a anului viitor). Ceilalţi speră ca Guvernul să prelungească perioada de aplicare a Ordonanţei 36 referitoare la veniturile de completare.

850 sau 300?

Conform bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul în curs, CEH ar trebui să mai disponibilizeze încă 850 de salariaţi la data de 31 decembrie. Directorul Complexului, Samuel Dioane, spune însă că el speră ca numărul disponibilizaţilor să fie, de fapt, de aproximativ 300.

În toamna acestui an, atât administraţia CEH cât şi sindicatele au început demersuri la Guvern şi la Comisia Europeană solicitând ca minele Lonea şi Lupeni să nu fie, totuşi, închise începând de la 1 ianuarie 2019, invocând siguranţa energetică naţională dar şi siguranţa localităţilor în care sunt amplasate. Un raport întocmit de INSEMEX Petroşani (singura instituţie abilitată din ţară pentru expertize în domeniul mineritului) arată că minele nu se pot închide în condiţii de siguranţă, mai ales că straturile de cărbune aflate acum în exploatare nu sunt epuizate, iar ambele exploatări au focuri endogene (cărbune care arde). Pe această idee îşi bazează şi Samuel Dioane speranţa că, totuşi, de la Lonea şi Lupeni se va mai scoate cărbune şi în anii următori, aşa că nu va fi nevoie de 850 de disponibilizări, ci de doar 300 (pe lângă cele aflate deja în curs). „Nu poţi să închizi două exploatări miniere de huilă decizând asta în 2016, începând să aloci banii necesari doar în 2017 şi să le închizi în 2018. Toate celelalte mine din Valea Jiului care s-au închis au avut nevoie de câte opt ani pentru a ajunge la faza aceasta. Nu poţi să închizi o mină când eşti abia la jumătatea stratului de cărbune pentru că se pot produce explozii ce se pot manifesta periculos şi la suprafaţă (galeriile EM Lupeni sunt, practic, pe sub oraş – n.red.), pot să apară emanaţii de gaze, şi avem deja fenomene de subzidenţă („găuri” mari care apar la suprafaţă din cauza galeriilor din subteran – n.red.). Sper ca, până în decembrie, să avem un răspuns de la Comisia Europeană. Dacă vom putea continua exploatarea la Lupeni şi Lonea, numărul disponibilizărilor din următoarea tranşă va fi mult mai mic decât cel estimat, şi anume doar 300”, declară Samuel Dioane (medalion).

Unii cu „sugestiile”, alţii cu planurile

În cadrul CEH, scandalul acestei săptămâni a apărut după ce s-a aflat că Ministerul Energiei a readus în atenţie varianta lichidării Complexului, în cadrul unui act înaintat Curţii de Apel Alba Iulia, unde se judecă cererea de intrare în insolvenţă a societăţii. Conform surselor noastre, instanţa ar fi solicitat proprietarului CEH, Ministerul Energiei, să spună dacă, în opinia sa, societatea este sau nu solvabilă. Ministerul Energiei a făcut mai mult de atât, readucând în atenţie o ordonanţă dată în 2015 care prevedea că, se acordă un ajutor de stat către CEH în valoare de 198 de milioane de lei, iar dacă societatea nu se redresează, ea se lichidează în termen de şase luni. Ajutorul de stat era cerut pentru plata certificatelor de carbon (un fel de taxă aplicată indirect marilor poluatori – n.red.). Banii, după ce că nu au fost viraţi la timp, au fost viraţi şi doar pe jumătate. CEH a început apoi să primească amenzi de sute de milioane de lei pentru că a produs energie fără să deţină certificate de carbon, intrând, practic, în vrie din punct de vedere financiar. L-am întrebat pe Samuel Dioane dacă, nu cumva, în aceste condiţii, vorbim debeaga despre viitorul minelor Lonea şi Lupeni: „Eu am lucrat la Lonea 24 de ani. 18 ani am fost şi salvator minier şi sunt şi acum. Ştiu tot ce înseamnă acea mină şi eu unul nu aş putea să-mi pun semnătura pe o decizie de închidere, când ştiu că o asftel de măsură ar crea foarte multe pericole pentru oamenii de acolo. O viaţă de om înseamnă mai mult decât orice”.