„Hunedoara Lirică” – ediţia I. Profil de artist – Octavian Vlaicu

În adolescenţă a cântat rock. După adolescenţă a ajuns solist de operă. Octavian Vlaicu are acum 48 de ani şi îşi aduce aminte cu plăcere de perioada „rebeliunii” sale muzicale.

„Pe la 15 ani mi-am făcut propria formaţie cu nişte prieteni, repetam în casa bunicii bateristului, cântam Elvis, Shakin’ Stevens, iar eu eram la chitară şi voce şi da, eram formaţie în toată regula. Trupa se numea Quik, era un suc asemănător cu Cola care ne plăcea nouă foarte mult pe atunci”, povestea Octavian Vlaicu, pentru „Adevărul”, cu câţiva ani în urmă. Trupa era bună, chiar foarte bună, pentru că ajunsese să facă turnee prin ţară. După doi ani s-a văzut însă că turneele au efect asupra notelor, aşa că Octavian a decis să spună „stop”, pentru o perioadă, muzicii şi să-şi termine liceul. A venit şi armata care a trecut cum a trecut, după care au început lecţiile de canto cu baritonul Emil Pinghireac. N-avea cum să renunţe la artă, mai ales că tatăl său a fost balerin vreme de zece ani, iar mama lui a activat în orchestră. A debutat la Timişoara, dar a ajuns până la Academia de Muzică din Chişinău, apoi la Opera din Bucureşti. Totuşi, pe scena Operei din Timişoara a strălucit de cele mai multe ori, interpretându-i, de exemplu, pe Mefisto, sau pe profesorul Higgins din „My Fair Lady”. Nu au lipsit nici turneele internaţionale, majoritatea în Europa (Franţa, Elveţia, Italia, Olanda sau Belgia). Au existat însă şi alte destinaţii, precum Africa de Sud.

Un „non-conformist tradiţionalist”

Octavian Vlaicu are ca pasiune secundară motocicletele. Pasiunea lui artistică se transformă în adrenalină atunci când se urcă pe motor. „Pe motocicletă am urcat pentru prima dată pe la trei ani, era a bunicului, apoi pe la 13 ani, iar traseul era alcătuit din drumuri de ţară, este o senzaţie de libertate fantastică”, spunea Octavian, cu câţiva ani în urmă, pentru cotidianul „Adevărul”. Chiar le-a insuflat această pasiune şi altor colegi din Opera timişoreană.

Octavian este căsătorit, din 2010, cu Cristina. „Despre Cristina auzisem că este o soprană de coloratură, simpatică, și care ar avea șanse să facă această meserie. Am văzut-o la un moment dat, la un concert sau pe un DVD, și prima dată când m-am întâlnit cu ea pe holurile Operei, m-a lovit un flash — asta va fi soția mea. Eu am primit educația aceasta din familie, dacă te-ai căsătorit, să rămâi, pentru că de îndrăgostit poți să te îndrăgostești de mai multe ori. Probabil că cei care se despart la un anumit moment, consumă niște lucruri atât de mult, încât devine un spațiu extrem de gol și de rece între cei doi”, declara solistul într-un interviu acordat anul trecut agenţiei Agerpres.