Frumuseţea ascunsă a Peşterii Cioclovina
Cea mai spectaculoasă zonă carstică a Munţilor Şureanu se găseşte pe teritoriul judeţului Hunedoara şi este reprezentată de complexul de peşteri Ponorici – Cioclovina. Din păcate, la fel ca toate zonele carstice ale judeţului, nici cea situată pe teritoriul comunei Boşorod nu este pusă în valoare ne fiind amenajată pentru accesul turiştilor în interiorul complexului carstic.
Drumul spre peştera Cioclovina, aşa cum sunt denumite generic cele trei caverne săpate în munte de izvorul pârâului Ponorici şi de curenţii de aer de pe culoarul unor mici chei, porneşte din comuna Boşorod pe un drum bine îngrijit spre cătunul omonim.
Cioclovina Udă, recomandată doar speologilor
Peştera Cioclovina Udă se află la baza unui abrupt calcaros împădurit prin care apele pârâului Ponorici au săpat un tunel lung de câţiva kilometri ornat cu stalactite, stalagmite şi draperii. Aceasta este partea activă a peşterii, unde apa şi aerul mai dizolvă încă calcarul stâncii transformându-l în minunate ornamente de piatră. Peştera are un portal monumental, foarte înalt şi lat, a cărui atractivitate este sporită de ieşirea pârâului Ponorici care se pierde printre pietre şi dispare prin peretele de stâncă pentru a ieşi la suprafaţă în Lunca Ponoriciului printr-un izbuc numit de specialişti Peştera Ponorici. Turiştii care nu au echipament adecvat sau nu cunosc tehnicile specifice speologiei nu se pot aventura în interiorul peşterii mulţumindu-se să admire peisajul unic şi portalul maiestuos.
Cioclovina uscată, fosila peşterilor hunedorene
Cioclovina Uscată este o aşa numită „peşteră fosilă” pentru că activitatea carstică nu mai este prezentă sau este mult încetinită. În lipsa unui izvor care să străbată caverna, doar apa de ploaie şi curenţii de aer mai contribuie cu câte ceva la modelarea pereţilor interiori. Peşterea fosilă se află deasupra „surorii” sale ude şi are o importanţă deosebită pentru descoperirile paleontologice care au avut loc aici. În acest loc a fost găsit cel mai vechi craniu de „homo sapiens fosilis” din România şi cel mai mare monocristal de calcit din ţară. Totodată, au mai fost descoperite urme de locuire umană din paleolitic, printre care vetre de foc, unelte din os şi cremene. Această peşteră are cel mai mare potenţial din zonă, datorită modului complex de formare. Din punctul de vedere al formării, peştera se împarte în două. Galeria principală a peşterii impresionează prin frumoase forme de coroziune. Partea a doua se află într-o perfectă stare de conservare datorită accesului destul de dificil. Această parte se distinge prin marea bogăţie de formaţiuni, dar cea mai impresionantă este „sala mare de după horn”, care se remarcă prin monocristalul de calcit de 113 centimetri. Peştera avea iniţial 763 metri, dar actualmente are o dezvoltare de 2002 metri.
