Foştii directori ai CEH îşi cer „bonusurile de performanţă”. Constantin Jujan, Emil Floruţ şi Viorel Stancu solicită plata a zeci de mii de lei drept „componentă variabilă din contractul de mandat”

Trei foşti manageri ai CEH în ale căror mandate compania şi-a continuat drumul spre faliment solicită oficial „componentele variabile din contract”, în termeni mai populari „bonusuri de performanţă”. Actualul director al Complexului spune că plata acestor bani e total inoportună, dar preşedintele Consiliului de Administraţie declară că plăţile sunt absolut legale, iar banii ar trebui să ajungă la beneficiari „pentru riscurile pe care şi le-au asumat şi pentru activitatea prestată”.

De mai bine de un an, Complexul Energetic Hunedoara se zbate oficial între insolvenţă şi faliment. Cu datorii de aproximativ 1,5 miliarde de lei, acumulate în doar patru ani, cu principalele surse de venituri blocate prin decizii judecătoreşti şi fără nicio perspectivă, CEH trebuie să plătească zeci de mii de lei unor foşti directori. Aşa spune legea (Ordonanţa 109 din 2011) şi aşa spun şi contractele încheiate cu aceştia. Asta după ce, de la înfiinţare şi până acum, atât membrilor Consiliului de Administraţie, cât şi managerilor, CEH le-a achitat retribuţii generoase şi, parţial, bonusuri sub formă de „componente variabile trimestriale”.

Componenta variabilă: 100 la sută, sau 75 la sută

Managerii generali ai CEH au avut, din 2013 şi până anul trecut, indemnizaţii lunare de 24.300 de lei. Abia la o lună după prima intrare în insolvenţă a CEH (situaţia insolvenţei se tot schimbă, prin instanţe, din ianuarie 2016, şi nu s-a ajuns nici acum la o decizie definitivă) retribuţia managerului general a scăzut la 12.150 de lei. „Componenta variabilă din contract” este împărţită în două: o componentă care s-a acordat trimestrial, şi una care se acorda anual, în funcţie de o serie de criterii prevăzute în contractele de mandat. Componenta variabilă trimestrială este egală cu trei indemnizaţii lunare fixe brute. Cea anuală este egală cu 12 indemnizaţii lunare fixe brute. Dacă, absolut teoretic, un director ar fi reuşit să-şi îndeplinească toate criteriile din contract, practic, venitul său, pe un an întreg, ar fi fost de 874.600 de lei. „Dacă indicatorul global trimestrial se realizează sub 100 la sută în perioada în care se face calculul, atunci se va acorda trimestrial 75 la sută din valoarea tranşei trimestriale aferente primei subcomponente a componentei variabile (cea trimestrială – n.red.)”, se arată într-un răspuns al Administraţiei CEH la o serie de întrebări adresate de noi, în scris. În acelaşi răspuns se precizează că „subcomponenta anuală este determinată în funcţie de atingerea obiectivelor, respectiv îndeplinirea nivelului ţintei anuale a indicatorilor de performanţă, adică gradul de realizare a indicatorului global anual şi se stabileşte la un nivel de 0,4 la sută din suma reprezentând profitul net efectiv realizat şi profitul net estimat pentru fiecare exerciţiu financiar, dar nu mai mult de 12 indemnizaţii fixe lunare brute”.

Având în vedere că nivelul realizării indicatorilor de performanţă a fost sub 100 la sută, directorii generali din perioada 01.11.2012 – 29.01. 2016 aveau dreptul conform contractelor de mandat la 75 la sută din valoarea primei subcomponente a componentei variabile (cea trimestrială – n.red)”.

În acelaşi răspuns, conducerea CEH afirmă că „niciun director general nu a încasat componenta variabilă în conformitate cu contractul de mandat”. În „traducere”, s-au plătit asemenea bonusuri, dar s-au plătit parţial.

Unul ca să-şi plătească avocaţii, celălalt nu comentează

„Directorii generali care au solicitat achitarea sumelor aferente componentei variabile în conformitate cu contractul de mandat au fost: Jujan Constantin, Stancu Viorel prin cerere, iar Floruţ Emil în instanţă”, se mai arată în răspunsul dat de Administraţia CEH.

Solicitarea lui Constantin Jujan (director în perioada februarie – iulie 2015) a venit după ce, la începutul acestui an,ca urmare a triplării preţurilor energiei (fenomen generat de ger) CEH a reuşit, pentru prima dată în istoria sa, să înregistreze profit (aproximativ 15 milioane de lei). Conform informaţiilor noastre, componenta variabilă care i s-ar cuveni lui Jujan ar fi de aproximativ 73.000 de lei. „Da, am depus cerere. Nu am primit niciun răspuns, aşa că nu vă pot spune despre ce sumă este vorba. Credeţi-mă că habar nu am. Am depus o asemenea cerere pentru că, în perioada în care am fost director general, am suportat din buzunarul propriu costurile unui proces în care am contestat nişte decizii ale Curţii de Conturi. A fost nevoie de avocaţi, de expertize, de drumuri la Bucureşti, pentru că s-a finalizat, în favoarea noastră, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Am decis atunci să suport din buzunarul propriu toate aceste cheltuieli, pentru că situaţia financiară a CEH era cum era. Nu e cu mult mai bună nici acum, dar ar mai fi şi un al doilea motiv care m-a determinat să depun acea cerere, motiv pe care nu doresc să-l dezvălui în acest moment”, ne-a declarat Jujan.

Viorel Stancu ar avea de primit, conform informaţiilor noastre, 50.000 lei net drept „componentă variabilă trimestrială” pentru a doua jumătate a anului 2015 şi primele două luni din 2016. Ar fi încasat un avans de 1.900 de lei şi ar mai fi un rest de plată de aproximativ 48.000 de lei. Şi el spune că nu cunoaşte nicio sumă. În plus, refuză să facă orice comentariu: „Există o decizie luată în februarie, prin care orice declaraţie de presă o face doar managerul general. Nu ştiu nicio sumă. Nu comentez şi nu vă răspund la întrebări”. Degeaba am încercat să-i spunem că, în acest caz, e o problemă care-l vizează personal.

Floruţ cere 120.000 în instanţă

Emil Floruţ, director general al CEH în perioada 24 septembrie – 28 decembrie 2015, a dat în judecată Complexul încă din toamna anului trecut, la Judecătoria Oradea (oraşul în care domiciliază). Conform informaţiilor noastre, componenta variabilă trimestrială care i s-ar cuveni conform contractului său de mandat ar fi de 63.000 de lei net din care ar fi încasat un avans de 9.720 de lei. Suma solicitată de Emil Floruţ este însă mult mai mare: „În perioada în care eu am fost director am obţinut nişte rezultate. De exemplu am diminuat pierderile (previzionate în bugetul de venituri şi cheltuieli– n.red.) CEH cu 33 de milioane de lei. Conform contractului, diferenţa între profitul planificat şi cel realizat înseamnă încă un procent de 0,4 la sută. Suma trebuie actualizată, nu o ştiu exact acum, dar nu e din altă parte decât din contractul de mandat. E cam 120.000 de lei. Sunt şi banii mei, dumneavoastră nu vă luaţi salariul? Şi eu am fost manager privat la o societate de stat. Nu am avut nimic în comun cu politicul. Am dat concurs şi am fost selectat. Am un contract de mandat şi asta e. Cifrele vorbesc”.

Melczer: e legal, dar nicidecum moral

Actualul director al CEH, Michael Melczer (instalat în noiembrie anul trecut), are o indemnizaţie de 14.000 de lei. Spune că nu are în contract niciun fel de bonus. Şi mai spune că a acorda bonusuri într-o companie cu pierderi poate fi legal, dar nicidecum moral: „E o chestie de poveste, aşa ceva… să iei bonusuri pe neperformanţă… Cred c-ar trebui să fie decenţă în tot ce facem într-o companie care are, oricum, multe pierderi. Eu nu mi-am negociat contractul sau vreun bonus prin vreo şmecherie, sau pe-o cale mai mult sau mai puţin morală. În ultimii 20 de ani eu am lucrat doar în mediul privat şi am încercat să aduc rigorile mediului privat aici. În mediul privat cine credeţi că acordă bonusuri pentru neperformanţă? Unde s-a mai pomenit aşa ceva?

Plata acestor bani ar trebui s-o dispună Consiliul de Administraţie. În cazul în care Consiliul de Administraţie consideră că e în regulă să fie plătite, le vom plăti, dar eu ca simplu locuitor al României, nu pot să agreez aşa ceva, cu toată legalitatea acestor plăţi. Sunt nişte contracte foarte bine făcute astfel încât să se încaseze sume şi pe neperformanţă. Nu mi se pare în regulă”.

Preşedintele CA: „Banii ar trebui să ajungă la beneficiari”

De la înfiinţarea CEH, în 2012, şi până acum, Consiliul de Administraţie al companiei a avut 27 de membri. Aceştia au încasat, în total, 1.108.886 lei ca indemnizaţii (853.252 ca indemnizaţii fixe, restul drept „componentă variabilă” – „bonusuri” de care au beneficiat doar 10 dintre membrii CA-ului). Cel mai mare venit l-a încasat Stamin Purcaru (redevenit, relativ recent, preşedinte al C.A.), în perioada iunie 2013 – ianuarie 2016: 195.631 lei, din care 63.790 lei drept componentă variabilă, conform datelor furnizate de Administraţia CEH. „Conform ordonanţei 109 şi a contractului de mandat aşa era componenta fixă lunară şi componenta variabilă. Nu are nicio treabă Consiliul de Administraţie cu obligaţiile de a face plăţi ale conducerii executive. Sunt nişte drepturi de natură salarială. În ce priveşte plata indemnizaţiilor membrilor CA cu atât mai puţin. Consiliul de Administraţie nu se poate remunera singur. În cazul foştilor manageri, (Melczer – n.red.) trebuie să le citească contractele de mandat şi să vadă că e vorba de o cheltuială de natură salarială pură.

Dacă intrăm în partea de moralitate, aceste contracte sunt conform legii. Eu cred că legea, în România, nu se discută. În ce priveşte membrii CA, lumea înţelege că tu te duci, stai la o şedinţă, pleci cu banii şi gata. E vorba de răspundere şi de analize pe care trebuie să le faci. De exemplu, contractele mai mari de 3 milioane de lei sunt făcute de CA, nu de executivul CEH. Nu este aşa. Nu e vorba de prime şi bonusuri, e o componentă variabilă dintr-un contract semnat de părţi.

Aceşti bani şi aceste drepturi se nasc din contracte întocmite în conformitate cu prevederile legale. În afară de mine, vorbesc de ceilalţi, banii din aceste contracte trebuie să şi-i însuşească pentru riscurile pe care şi le-au asumat şi pentru activitatea depusă”, declară Stamin Purcaru.