Festivalul Filmului European animă, din nou, Hunedoara. Final de săptămână cu zece pelicule din nouă țări

Hunedoara găzduieşte pentru prima dată o manifestare de o asemenea importanţă şi, cu puţin noroc, ar putea deveni, alături de Bucureşti, o constantă a viitoarelor ediţii ale festivalului. Organizatorii spun însă că acest lucru depinde cel mai mult de interesul pe care-l vor arăta cinefilii din oraş şi din zonă.

Din program fac parte atât filme româneşti, cât şi producţii europene, considerate foarte bune şi extrem de interesante. Seria proiecţiilor debutează, astăzi, la Casa de Cultură, cu „Aferim!”, de Radu Jude și se încheie duminică, la Castelul Corvinilor, cu „Ida” – o producţie poloneză care a câştigat anul acesta Oscarul pentru cel mai bun film străin. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

În premieră, pe malul Cernei

Ajuns la cea de-a XIX-a ediție, Festivalul Filmului European este organizat de Institutul Cultural Român împreună cu Reprezentanţa Comisiei Europene în România, în parteneriat cu Primăria Municipiului Hunedoara și Castelul Corvinilor, cu sprijinul ambasadelor şi centrelor culturale ale ţărilor europene, sub egida EUNIC. „Suntem mândri că oraşul nostru se află într-o companie atât de selectă şi că începe să se afirme ca oraş cultural. Ne  bucurăm că, prin intermediul festivalului, le vom putea oferi hunedorenilor filme bune, europene. Sperăm că ne vom simţi bine împreună atât la Casa de Cultură cât şi la Castelul Corvinilor, că vom umple sălile şi vom pleca acasă mai buni”, a declarat Costin Tinca, directorul Muzeului Castelul Corvinilor.

De vorbă cu doi dintre protagoniștii filmelor românești

Selecţia festivalului propune, la fel ca în fiecare oraș de pe harta FFE, o perspectivă asupra diversităţii producţiei cinematografice europene, prezentând zece filme din nouă ţări: două producții românești foarte noi și deja foarte apreciate („Aferim!” și „De ce eu?”) și câte un film din Polonia („Ida”), Germania („Între două surori”), Franța („Pasolini”), Suedia („Reuniunea”), Grecia („Dușmanul meu”), Comunitatea Valonia-Bruxelles („Gustul coacăzelor”), Austria („Fisuri în beton”) și Italia („Sfântul GRA”). Deschiderea festivalului are loc astăzi, de la ora 19:00, la Casa de cultură. Seara de Gală le va oferi cinefililor hunedoreni filmul românesc „Aferim!” (2015), peliculă ce a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, anul acesta, și pentru care Radu Jude a primit Ursul de Argint pentru cea mai bună regie. Gazda Galei de deschidere va fi Amalia Enache. Proiecția va avea loc în prezenţa actorului Alexandru Bindea şi va fi urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri. O altă surpriză a ediţiei hunedorene a Festivalului Filmului European este proiecţia filmului „De ce eu?” (2015) în curtea interioară a Castelului Corvinilor, sâmbătă, de la 21:00.  Va fi prezent și actorul Emilian Oprea, care are rolul principal în film şi în spotul de promovare a festivalului, şi care va răspunde la întrebările spectatorilor.

Tudor Giurgiu – ambasador onorific al Festivalului

Este deja o tradiţie ca Festivalul Filmului European să aibă în fiecare an un ambasador onorific, invitat să regizeze clipul de promovare al festivalului, oferind astfel o viziune personală asupra caracteristicilor filmului european şi asupra rolului pe care acesta îl are în cinematografia mondială. Ambasadorul ediţiei de anul acesta este regizorul Tudor Giurgiu, autor a numeroase producţii cinematografice care s-au bucurat de mare succes, printre care lungmetrajele „Legături bolnăvicioase” și „Despre oameni și melci”.

Aferim!

(dramă, Regia: Radu Jude, Scenariul: Radu Jude, Florin Lăzărescu)

Aferim!” nu e doar cel mai important film românesc din 2010 încoace, ci și o intervenție hotărâtă în agenda dezbaterilor publice ale momentului. Ce face Radu Jude în acest film este să atace problema rasismului anti-rom din România de azi, dar nu direct, printr-o poveste de actualitate cu efect moralizator, ci relatînd un episod din epoca robiei și trasând implicit o genealogie a raporturilor de oprimare care continuă să se reproducă și astăzi. Trecutul nu-i este suprapus alegoric prezentului; filmul insistă în aceeași măsură asupra distanței și asupra continuităților dintre ele. Recunoscând implicit existența acestei distanțe, Jude scoate la vedere caracterul mediat al accesului său la Țara Românească a anului 1835. (Andrei Gorzo și Veronica Lazăr)

De ce eu?

(dramă, Regia: Tudor Giurgiu, Scenariul: Loredana Novak & Tudor Giurgiu)

Cristian (Emilian Oprea) este un tânăr procuror idealist care încearcă să rezolve un complicat caz de corupție în tumultosul context social-politic din România anilor 2000. El investighează cazul unui coleg procuror suspectat de luare de mită, fals şi uz de fals, sustragere de documente. Ancheta are însă implicaţii la nivel extrem de înalt și îi spulberă tânărului magistrat încrederea în justiţie. Încercînd să descopere adevărul, Cristian intră într-o zonă periculoasă și se expune unor revelații dureroase și neașteptate. „E, practic, un film despre dezintegrarea rapidă a unui om care alege să lupte, din interior, împotriva sistemului” – Tudor Giurgiu.

Fisuri în beton

(dramă, Regia: Umut Dağ, Scenariul: Petra Ladinigg)

Ertan (35) este eliberat din închisoare după o condamnare de 10 ani pentru crimă de gradul doi. În timp ce încearcă să se reintegreze în societate, fiul Mikail (15) își petrece timpul cu petreceri, trafic de droguri și visând la o viață de gangster. Ertan încearcă să-i poarte de grijă lui Mikail și să-l aducă pe calea cea bună. Ambii vor da piept cu realitatea dură și vor trebui să se accepte reciproc. „O poveste simplă, onestă, accesibilă, cu mult farmec, cu un apogeu emoțional nimicitor” – Variety.

Ida

(dramă, Regia: Paweł Pawlikowski, Scenariul: Pawel Pawlikowski, Rebecca Lenkiewicz)

Polonia, 1962. Anna este novice, orfană crescută de maicile de la mănăstire. Înainte să depună jurământul, trebuie să se întâlnească cu Wanda, singura ei rudă în viață. De la Wanda află că este, de fapt, evreică. Cele două femei pornesc apoi într-o călătorie pentru a descoperi nu numai tragica poveste a familiei lor, dar și pe ele însele. Ida trebuie să aleagă între identitatea ei de la naștere și religia care a salvat-o de la masacrele de sub ocupația nazistă în Polonia. Și Wanda trebuie să se confrunte cu decizii pe care le-a luat în timpul războiului, când a ales loialitatea față de cauză, înaintea familiei. „Unul dintre cele mai bune filme din istoria europeană recentă” – The New York Times.