Emilian Achim, hunedoreanul care şi-a transformat casa într-un adevărat muzeu, printre Premianţii fără Premii
Ediţia cu numărul 38 a campaniei Premianţilor fără Premii îl va aduce, mâine, mai aproape de hunedoreni pe Emilian Achim. Hunedoreanul deţine unul dintre cele mai impresionante muzee private din România. Este vorba de o colecţie de peste 10.000 de obiecte din foarte multe epoci istorice şi din mai multe domenii de activitate.
Pe toate le are expuse la el acasă, în Almaşu Mare, unde şi-a amenajat un muzeu în toată regula. Deşi are 75 de ani, nu are de gând să se oprească. „Eu aici sunt şi proprietar şi director şi muzeograf şi femeie de serviciu”, spune, râzând, Nea Achim.
Totul, pe cont propriu
Muzeul „Achim Emilian” este „semnalizat” din drumul care vine dinspre Geoagiu şi duce spre Zlatna de statuia unui miner pe care proprietarul a refăcut-o din bucăţi, fiind amplasată mai demult la Mina Albini. Nu lipsesc gura de mină, manechinul îmbrăcat ca un gardian, vagonetul pentru mineri, cel pentru minereu şi pompa de apă. Intrarea se face printre doi lei, cam kitschoşi „dar frumoşi” cum zice proprietarul. După ce treci de cei doi lei nu mai întâlneşti însă absolut niciun kitsch. Incursiunea în istorie începe cu un colţ al şcolarului în care două bănci, câteva manuale, două socotitoare şi un penar vechi de aproape 100 de ani te readuc cu gândul spre vremurile în care şcoala românească era relativ recent înfiinţată în Ardeal. Şi minunăţiile continuă să „curgă”. Practic, ca să faci un tur complet al muzeului ai nevoie cam de două ore. Dar e imposibil să regreţi trecerea lor. E o incursiune „nebunească” prin istoria locului. Bărbatul şi-a înfiinţat muzeul în 1979 şi nu are de gând să se oprească. Povestea lui a trecut din paginile ziarelor (inclusiv cele ale Glasului Hunedoarei, n.red.) pe ecranele televizoarelor. Mâine, hunedorenii au şansă să îl cunoască pe viu. Iar Nea Achim nu va veni cu mâna goală. Dincolo de poveştile pline de tâlc, va organiza ad-hoc o mini-expoziţie. Aşa, ca oamenii să îşi facă o idee despre ceea ce găsesc dacă hotărâsc să-i treacă pragul muzeului. Întâlnirea, „la cal”, de la ora 11.00.
