Ecarisajul hunedorean abia se mai târâie
Un proiect ambiţios, lansat în 2011 – 2012, de către Consiliul Judeţean, a devenit un serviciu care trăieşte de pe o zi pe alta, cu teama că va capota în curând din cauza subfinanţării. Este vorba despre serviciul de ecarisaj, ambalat sub o denumire prietenoasă Asociaţia „Serviciul Judeţean pentru Protecţia Animalelor Fără Stăpân” (SJPAFS).
La lansarea lui se spunea că-n 2015 ar fi trebuit să nu mai avem câini fără stăpân. Mai sunt cel puţin 20.000 în judeţ. Estimări neoficiale spun că ar fi de 30.000. Finanţarea cu ţârâita şi blocarea legii care permite eutanasierea câinilor nerevendicaţi, sunt principalele cauze ale situației în care se află serviciul.
Primăriile mari nu-şi plătesc cotizaţiile
Adunarea Generală a Asociaţiei SJPAFS a stabilit, în martie, anul curent, ca fiecare primărie din judeţ, membru în organizaţia amintită, să achite o cotizaţie de 2,5 lei pe cap de locuitor, pe an, în conturile serviciului, astfel încât acesta să-şi poată derula activitatea în condiţii acceptabile şi să se poată gândi şi la proiecte de renovare ori extindere a adăposturilor existente, dar şi la construirea unora noi. Doar Consiliul Judeţean a plătit până acum, şi câteva primării. În aceste condiţii, Serviciul nu se poate gândi decât la supravieţuire, după cum spune şeful serviciului, Adrian Cioran: „CJ Hunedoara ne-a alocat pentru anul în curs 1,9 milioane de lei. Restul banilor trebuie să vină de la primării. Foarte puţine au plătit din cotizaţii. Culmea este că tocmai oraşele mari, care au probleme cu numărul ridicat de câini fără stăpâni, n-au plătit nimic. În această situaţie este inclusiv Primăria Deva. Am fost şi suntem în fel de fel de situaţii grele. De exemplu, de Paşte, dacă nu ne plăteau nişte bani primăriile din Petroşani şi Uricani, ne lăsam angajaţii fără salarii. Aşa am reuşit să le plătim 70 la sută din retribuţii”.
În pericol de blocaj
Şeful SJPAFS adaugă că situaţia financiară a serviciului este din ce în ce mai gravă, fiind nevoit să apeleze la bugetul pe luna viitoare pentru a acoperi cheltuielile urgente, ritm în care va capota peste câteva luni. „Avem 150.000 de lei datorii către furnizori. Cele opt adăposturi sunt ocupate la capacitate maximă. Totuşi suntem obligaţi să intervenim la fiecare reclamaţie. Procentajul revendicărilor sau adopţiilor este de doar trei la sută. Sunt costuri pe care trebuie să le suportăm. Cazarea unui câine costă 3 lei pe zi, sterilizarea unui mascul – 20 de lei, iar sterilizarea unei femele – 70 de lei. Avem permanent în adăposturi 650 de câini”, spune Adrian Cioran.
Blocajul legislativ continuă
Vara trecută, Parlamentul a adoptat o lege prin care câinii ajunşi în adăposturi care nu sunt revendicaţi în termen de 14 zile pot fi eutanasiaţi. Legea nu se aplică nici acum, pentru că Asociaţia Vier Pfoten a atacat în instanţă normele de aplicare a legii, iar procesul nu este finalizat. În Germania, termenul de revendicare pentru în câine găsit pe stradă fără stăpân, este de 48 de ore, după care este eutanasiat, iar în Franţa acest interval este de cinci zile. „România are cea mai permisivă legislaţie în ce priveşte câinii comunitari. La o recentă conferinţă internaţională pe această temă, chiar preşedinta Vier Pfoten la nivel mondial, a declarat că organizaţia să nu respinge ideea eutanasierii, atâta timp cât este ultima soluţie posibilă, şi este vorba despre un act medical”, mai spune şeful AJPAFS.
