DECLARAŢIE POLITICĂ

Noul cod penal trebuie puricat mai atent!

Una dintre multele moșteniri otrăvite rămase de la guvernările portocalii este noul Cod Penal. Regăsim aici, e drept, și multe noutăți, impuse de legislația europeană, dar și multe dintre mentalitățile băsiste scrise pe furiș ca literă de lege. Băsiștii, crezându-se eternizați la putere, au reușit astfel să-și vadă un vis împlinit, strecurând în noul cod un mod „legal” de a băga pumnul în gura presei. Ba chiar și-au asumat răspunderea pe Codul penal, de parcă s-ar fi aplicat doar băsiștilor, nu întregii țări! Aș dori ca să mă refer aici doar la un singur exemplu, articolul 276 – Presiuni asupra justiţiei. Citez: „Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”. Păi, cine stabilește dacă declarațiile sunt nereale? Tot procurorii și judecătorii, adică exact cei care vor să își țină erorile și abuzurile secrete, iar când acestea sunt revelate sar în sus că se fac presiuni asupra justiției și că li se afectează independența!

În primul rând, acest articol este profund anticonstituțional, iar Avocatul poporului își va face o datorie de onoare din a-l ataca. Așa că, e mai bine și mai ușor dacă vom corecta noi singuri acest articol, decât să fim obligați de Curtea Constituțională să o facem.

În al doilea rând, articolul încalcă dreptul fundamental al cetățeanului la informație și la libera exprimare – iar normele europene sunt foarte clare în acest sens – și, întrucât CEDO a avut destule cazuri judecate pe această temă, riscăm ca, după ce că nu ne ajung banii pentru a ne face programul economic, să plătim iarăși milioane multe de euro drept despăgubiri ordonate de către instanțele europene.

În al treilea rând, definiția presiunii asupra justiției este nu numai tendențioasă, dar și eronată, inclusiv ca logică. Presiunea asupra unui judecător ori asupra unui procuror nu poate fi făcută de un om de rând ori de către un ziarist, ci doar de către oamenii cu funcții care ar putea ca să îi producă neplăceri respectivului magistrat. Ziaristul poate doar comenta, dar dacă nu se iau și măsuri împotriva magistratului care abuzează, cu ce este acesta deranjat? Nu poate un vânzător de ceapă, un contabil la APACA, un inginer la metrou ori un ziarist care scrie de rău despre judecătorul X să-i producă acestuia o intimidare ori influențare ca, de exemplu, să bage la închisoare un nevinovat! Nici procurorii, nici judecătorii nu sunt și nu trebuie să fie nici mimoze pudice, nici cu nervii în pioneze, ci trebuie să aibă un psihic robust, pentru că altfel mor de nevinovați oamenii în închisori! Și poate că n-ar fi rău dacă, după un anumit număr de ani de meserie, să zicem 10, atât procurorii, cât și judecătorii, să fie supuși anual unor teste de rezistență la stres, ca și unor niște teste psihologice. În plus: dacă te enervează un ziarist sau vreun moderator TV, nu mai citești ziarul respectiv sau pui mâna te telecomandă și muți de la Antena 3 la Animal Planet! Când judeci o cauză, nu scrie în proceduri ca să stai călare pe televizor și ziare, să vezi ce zice mass-media, trebuie să stai doar cu nasul în dosar, să evaluezi probele și-atât! Nu așa se spune, că justiția-i legată la ochi? Oare de ce?

Alt aspect. Dacă o cauză e pe rol de un deceniu, înseamnă că, măcar 10 ani, nu poate spune nimeni nimic despre cauza respectivă, despre activitatea judecătorului ori procurorului de caz? Se uită un lucru: justiția este un serviciu public, iar asupra ORICĂRUI serviciu public contribuabilul poate aduce ORICE opinie și comentariu găsește adecvat cazului. Să nu se uite și că marile puteri vin și cu mari responsabilități! Așadar, trebuie ca să scoatem acest articol din Codul penal: nu numai că introduce cenzura și vom fi de râsul lumii civilizate, dar, dacă încep să intre prea mulți ziariști la închisoare, riscăm și o radicalizare a societății civile, lucru pe care nu cred că și l-ar dori cineva, mai ales în an de alegeri europarlamentare și prezidențiale…

         Bucureşti,                                                                                                                      Deputat,

 29 octombrie 2013                                                                                                             Laurențiu Nistor