De la 1 august persoanele fizice pot să-și declare insolvența

Odată cu adoptarea de către guvern a Normelor metodologice pentru aplicarea Legii privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, românii cu datorii se vor putea declara oficial în „faliment”. Deschiderea procedurii de insolvenţă se va face pe baza unei cereri pe care debitorul persoană fizică o poate depune personal sau prin poştă, cu confirmare de primire sau pe e-mail cu semnătură electronică certificată, la comisia de insolvenţă la nivel teritorial din judeţul în care îşi are domiciliul sau reşedinţa de cel puţin şase luni.

Insolvența persoanelor fizice, coordonată de Protecția Consumatorilor

Comisia de insolvență la nivel teritorial este alcătuită din reprezentanți ai structurilor deconcentrate în teritoriu ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precum și un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice.  Lucrările sale sunt pregătite de un aparat tehnic ce funcționează în cadrul structurilor teritoriale ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și care este format din experți specializați în insolvența persoanelor fizice. Comisarul șef al Comisariatului pentru Protecția Consumatorului Hunedoara, Dan Dumitran, spune că aparatul tehnic al Comisiei de insolvență va funcționa la nivelul Comisariatului Regional de la Timișoara. „Vor fi două posturi de consilieri de insolvență la nivel regional, dar deocamdată nu au fost angajați și din câte știu eu nici posturile nu au fost prevăzute în organigramă.” Dumitran este de părere că va fi greu de pus în aplicare Legea Insolvenței Personale la 1 august pentru că este un proces complex pentru care încă nu există judecători specializați, iar structurile sunt greu de constituit în timpul rămas.

Procedura insolvenței

În termen de cinci zile de la data primirii cererii, va avea loc o şedinţă de ascultare a debitorului. Administratorul procedurii verifică creanţele, în baza informaţiilor transmise atât de creditori, cât şi de debitori. Creanţele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate într-un tabel preliminar la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naţionale la data deschiderii procedurii insolvenţei, exceptând cazurile în care legislaţia specială cuprinde prevederi diferite.

Planul de rambursare prezentat de administratorul procedurii de insolvenţă trebuie să fie fezabil şi să ţină cont de perspectivele reale de redresare şi circumstanţele aplicabile debitorului. În acest sens, normele metodologice aprobate de Guvern detaliază reperele la care comisia de insolvenţă la nivel central se va raporta pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil şi pentru evaluarea nevoilor de locuit ale debitorilor şi familiilor acestora, în situaţia insolvenţei persoanelor fizice.

Criteriile luate în calcul la stabilirea insolvenței

– valoarea coşului minim lunar de consum, stabilit în baza informaţiilor primite de la Institutul Naţional de Statistică şi/sau Institutul pentru Calitatea Vieţii;

– particularităţi de ordin financiar, structura pieţei forţei de muncă;

– valoarea minimă a cheltuielilor profesionale şi/sau de şcolarizare;

– preţul utilităţilor, al alimentelor şi al produselor de bază;

– componenţa şi structura familiei debitorului, ţinând cont şi de persoanele aflate în întreţinerea debitorului şi a celor cu care convieţuieşte;

– existenţa unor situaţii speciale de sănătate, integritate fizică, dizabilităţi în cazul debitorului ori al persoanelor aflate în întreţinere sau cu care convieţuieşte;

– cheltuielile minime legate de funcţionarea şi întreţinerea unui vehicul indispensabil;

– cheltuielile minime necesare pentru creşterea, îngrijirea şi educarea copilului aflat în întreţinerea debitorului, raportat la vârsta copilului;

– exigenţele minimale ale unei locuinţe convenabile pentru debitor şi persoanele aflate în întreţinerea sa sau cu care convieţuieşte.

Planul de rambursare astfel elaborat este transmis comisiei de insolvenţă de către administratorul procedurii, pentru a fi evaluată fezabilitatea lui, în termen de 15 zile.

Actul normativ stabileşte, totodată, că şedinţele de conciliere între creditor şi debitor trebuie să servească exclusiv intereselor legitime ale părţilor şi că niciuna dintre părţi nu poate impune celeilalte părţi o soluţie.