De ce iubesc România hunedorenii plecați în străinătate

Sunt plecați în străinătate, dar mereu vor iubi România. Astăzi, de Ziua Națională, am avut curiozitatea de a întreba câțiva hunedoreni de ce iubesc țara noastră. Ce îi face să se întoarcă mereu acasă și de ce le este dor atunci când sunt printre străini. Răspunsurile lor nu mai au nevoie de niciun comentariu.

„Să știi că nu poți iubi România mai mult decât noi, care suntem plecați. Nu o să vreau niciodată o țara ca afară pentru copiii mei. Vreau să trăiască înconjurați de oameni calzi, să fie educați cu dragoste. Suntem aici, nu avem sarbatori, dar mai trăim cu speranța că voi, cei tineri, vă veți trezi. De aceea noi, cei plecați, iubim România mai mult decât voi. E ca și într-o familie, cât ai mamă și tată ți se pare firesc să ți se ofere tot. Când nu îi mai ai, realizezi, de fapt, cât ai pierdut și cât de mult ți-au oferit”, spune Georgeta, o deveancă stabilită în Germania.

„România este țara eternă și fascinantă, care, dacă nu e țara tuturor posibilităților, e țara în care orice e posibil. Iubesc România pentru că aici lucrurile încă se întâmplă cu naturalețe, pentru că aici oamenii fac haz de necaz și gluma se amestecă cu amărăciunea. Pentru că este țara în care m-am născut și unde trăiesc părinții mei. Pentru că e țara mea. Pentru peisaje, natură, tradiții, aerul curat și locurile excepționale. Pentru căldura, optimismul și solidaritatea românului … Într-un cuvânt, iubesc România pentru că este o țara minunată!”, a spus Nicoleta Purtător, o hunedoreancă stabilită în Bruxelles.

„Pentru că e cel mai frumos loc din lume!!! În cazul meu, oricâti bani aș face, nu m-aș stabili în altă țară… Nu aș vedea un viitor, decât la mine în țară! Cine spune că urăște România și că nu s-ar mai întoarce, sunt doar niste ignoranți!!! Nu îmi dau țara și orașul natal pentru nimic în lume”, spune Alin Trif, un brădean stabilit în străinătate.

„Fiindcă mi-a dat sângele care îmi curge în vene. Și posibilitatea de a învăța să mă bucur de lumea care nu mi-a fost oferită acolo, dezvoltându-mi caracterul în greutățiile de acasă. Fiindcă oriunde ai fi, poți recunoaște un român, bucurându-ne de viața pe care o avem, cum alții nu pot face asta. Probabil, fiindcă niciodată nu uiți de unde ai plecat și vei ști mereu unde vrei să ajungi… acasă”, spune Cristian Stanci, un hunedorean plecat în străinătate.

La mulți ani, România! La mulți ani, români de pretutindeni!