Cu şi despre oameni frumoşi. Teodora Dobra, tânăra care a transformat portul popular în Mărţişor
Ediţia de Mărţişor a Premianţilor fără Premii a avut-o în prim-plan pe Teodora Dobra. Elevă în clasa a XI-a a Liceului de Arte „Sigismund Toduţă” din Deva, Teo face lucruri mărunte. Doar la propriu, nu şi la figurat. Şi asta pentru că, în fiecare an, de 1 Martie, din mâinile ei ies sute sau chiar mii de mărţişoare. Anul trecut a întâmpinat primăvara cu 3000 de mici vestitori cu fundă alb-roşie. Anul acesta a venit cu ceva nou: mărţişoare populare!
Baza pe tradiţie, cu prilejul unei tradiţii sută la sută româneşti. Cum arată însă cu adevărat un mărţişor popular? Gândiţi-vă la portul popular. Apoi micşoraţi-l în minte. În detaliu! Rezultatul e unul mai mult decât deosebit. O gură de aer proaspăt într-o piaţă sufocată de kitsch.
Ia, brâul sau opinca. Cu fundă alb-roşie
Anul trecut a ieşit pe stradă mai mult experimental. Să vadă dacă lumea apreciază sau „gustă” ceea ce expune. Totul făcut de mâna ei. A vândut mai bine de jumătate din stocul avut. Satisfăcător, având în vedere că devenii încă se familiarizează cu conceptul de handmade. Poate unii s-ar fi dat bătuţi. Nu este însă cazul Teodorei, care în iarnă a „copt” altă idee: mărţişoarele populare. Ia, brâul, opincile, năframa, toate miniaturizate. Tradiţionalul, sută la sută! A lucrat cot la cot cu mama sa, iar în oraş, atunci când ea era la şcoală, tata se ocupa de stand. Afacere românească, în familie. Model de urmat şi de ţinut minte. Astfel, pe platoul din faţa Cinematografului „Patria” au răsărit încă de la jumătatea săptămânii trecute, printre sute de figurine realizate din lut polimeric (o variantă îmbunătăţită a pastei modelatoare), miniaturi ale costumelor populare din Bucovina şi Ardeal lucrate la scară, dar şi opinci cu nojiţe care imită modelul original, precum şi traiste populare tradiţionale, la dimensiuni reduse. Ca suport: pânza de sac, iar fiecare mărţişor ce înfăţişează crâmpeie din portul tradiţional poartă o bandă sau fundiţă tricoloră. Timp de lucru?! Cam 60 de minute, la un singur mărţişor. Răbdare la puterea a zecea. Dar rezultatul e cu totul şi cu totul deosebit. Şi românesc! Şi-atunci cum să nu te-ncadrezi ca Premiant? Taman în prima zi de primăvară veritabilă. Cu soarele musai deasupra, cu zâmbete calde în juru-i. „La cal”, ca şi până acum. Teodora a avut parte de un mărţişor ceva mai aparte. A venit sub forma unei diplome, a unui buchet de flori tricolor şi a unei insigne. Şi a aprecierii hunedorenilor. Pentru că ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place!
Sursa foto: Marius Peptan
