Cu și despre oameni frumoși. Petru Suciu sau Domnul Trandafir, varianta hunedoreană
Al treilea premiant al noului an a aflat că va fi protagonistul unei noi întâlniri „la cal” de abia cu jumătate de oră înainte! Familia a ținut secret semnul de recunoaștere primit din partea devenilor, tocmai pentru ca întâlnirea să fie și mai specială. Petru Marius Suciu are 63 de ani și mai bine de jumătate din ei și i-a petrecut modelând suflete. E dascăl la țară, pentru copiii din satul Federi, comuna Pui.
Un sat împrăștiat pe versantul vestic al Masivului Șureanu. Face cam două ore și ceva din locul în care poate ajunge cu mașina, zi de zi, de mai bine de un deceniu. Își vede familia rămasă la Deva doar la final de săptămână, însă asta nu e nici pe departe o problemă.
Omul sfințește locul
Dictonul din povestirea Domnului Trandafir se potrivește de minune și în cazul lui Petru Suciu. Putea să meargă oriunde în județ, dar a ales mai mult cu inima, surprinzându-și mai toți colegii și încălcând „regula” conform căreia posturile de învățător din satele de munte sunt doar pentru tinerii debutanți sau pentru cei cu familii în localitățile respective. Ultimul dascăl cu experiență și calificare a plecat din Federi în 1990. De atunci și până în 2003, la școala din sat s-au perindat, câte un an, tineri debutanți, ori suplinitori. Unii reușeau să vină la școală doar câte două sau trei zile pe săptămână. Asta până la domnul Petru. Omul nostru de poveste pleacă duminica de-acasă și se întoarce de abia vinerea. Și sunt fix 11 ani de când face asta. Cu o pasiune nemărginită și cu o căldură sufletească ce dă pe dinafară. Nu trebuie să fii expert în simțiri să îți dai seama de asta și când îl vezi pentru prima dată. Cum s-a întâmplat și acum cu cei care au venit să își arate aprecierea pentru ceea ce face. Emoționat, poate pentru prima dată după mult timp, învățătorul a primit diploma și buchetul de flori de la soție și fiică. Ambele dăscălițe! N-a știut că va ajunge protagonistul inițiativei lansate anul trecut. Aflase doar cu o jumătate de oră înainte. „Vreau să vă mulțumesc tuturor pentru acest gest minunat și să vă asigur că atât cât voi putea mă voi ocupa de elevii mei de la Federi. Toți m-au crezut nebun când au aflat unde mă duc, însă dragostea pentru această meserie și dragostea pentru copii m-au ghidat spre acest sat minunat. Sunt deja 11 ani de când fac acest lucru și sper să ies la pensie de aici peste încă vreo zece”, a spus domnul învățător. Fără să știe, departe de băncile din clasă, de cretă și de tablă, a mai dat o lecție tuturor celor ce au răspuns „prezent!” întâlnirii de „la cal”.
