Cu şi despre oameni frumoşi. Lucreţia Râmbetea, femeia care a îngrijit, timp de 17 ani, capitala dacilor

A şasea sâmbătă cu soare şi Premianţi în centrul Devei a avut în prim-plan o femeie cu o poveste pe măsură. Lucreţia Râmbetea şi-a petrecut ultimii 17 ani în inima Munţilor Orăştiei. S-a ocupat cum a ştiut mai bine, în fiecare zi, de Sarmizegetusa Regia. Locul cel mai de preţ al dacilor şi, în fond, al românilor. A primit pentru asta recunoştinţa semenilor sub forma unui buchet tricolor de flori, o insignă şi o diplomă.

Adevărata valoare stă în lucrurile simple. Un motto folosit des de o companie de telefonie mobilă. Merită modificat pentru Premianţii din fiecare sâmbătă. Adevărata valoare stă în oamenii simpli. La fel ca şi doamna Lucreţia Râmbetea, care a făcut din îngrijirea locului înscris în patrimoniul mondial UNESCO, o misiune, care pentru majoritatea dintre noi nu ar fi fost la îndemână.

Doamna Munţilor Orăştiei

Se cuvin câteva explicaţii în acest sens. Tanti Lucreţia a străbătut, pe jos, în ultimii 17 ani, zilnic, 14 kilometri, ca să îngrijească ruinele vechii captiale a dacilor. Prin ploaie sau pe arşiţa verii, prin zăpadă, până la genunchi sau prin noroaiele munţilor, a plecat în fiecare zi de acasă pentru a-și face datoria, fără să aștepte vreo răsplată pentru asta. A curăţat monumentele de muşchi şi întreg platoul de ceea ce lăsau în urmă turiştii. Turişti pentru care mult timp a fost şi ghid. Dacă extinzi povestea poţi să spui că a îndeplinit, ani la rândul, şi misiunea unui PR veritbail. A promovat locul cum a ştiut mai bine. Cu sfinţenie şi cu multă dedicaţie. Vedeţi, aceleaşi caracteristici pe care le-am regăsit şi la Premianţii de dinainte! Sâmbăta a început însă, altfel, pentru „şefa”, cu o numesc cei de-ai locului. N-a mai lăsat în urmă Grădiştea Muncelului pentru Sarmizegetusa Regia. Ci pentru Deva. A îmbrăcat straiul popular şi s-a aşezat, cuminte, la baza statuii lui Decebal. Ce întâmplare frumoasă! Străluceşte realmente în portul popular, îşi împreunează mâinile pe care se văd, cu uşurinţă, semnele vieţii la ţară, într-un gest pe care fiecare din noi am avut norocul să-l vedem, o dată, la bunicii noştri. Ascultă şi priveşte în jos. Cu modestia despre care tot am vorbit. Zâmbeşte şi vorbeşte din suflet. Iar cuvintele-s lecţie. „Mulţumesc celor care s-au gândit la mine şi celor care or vinit să mă cunoască astăzi, celor de la muzeu, domnului Vladimir Brilinsky şi celor de la Consiliul Judeţean că se ocupă încă de cetate. Sunt mândră că am apucat să merg atâta timp la Sarmizegetusa, voi mai merge în continuare şi după pensionare, pentru că îi un loc sfânt, sacru, pentru toţi românii!”, a povestit, emoţionată Tanti Lucreţia, care după ceremonie, a plecat din nou spre cetate. Acţiunea de la Deva n-a fost decât un mic răgaz.