Cu şi despre oameni frumoşi. Elena Sicoe, femeia ce dă culoare satului tradiţional

A şaptea sâmbătă cu Premianţi în centrul Devei a avut-o în prim-plan pe Elena Sicoe, femeia care, în timpul liber, dă culoare tradiţiilor şi obiceiurilor satului hunedorean. Pictura sa a trecut graniţele țării şi a prezentat străinilor satul natal în tonuri cât mai calde. Ba mai mult, obiceiul s-a prins, ca vopselele pe lemnul rece, şi de nepoţica sa, care la nici 10 ani a deprins deja învăţăturile primite de la bunica sa.

N-a avut niciodată o expoziţie personală. A participat la mai multe de grup, dar n-a fost niciodată în rândul din faţă. Asta deşi picturile sale sunt de-a dreptul superbe. Fie că sunt pe sticlă, fie că sunt pe lemn. N-a pictat niciodată un buchet tricolor. „Schiţa” o are însă după sâmbăta petrecută în rândul celor ce ţin să-şi onoreze valorile. Alături de diploma şi insigna devenite deja tradiţie.

Culori calde într-o zi răcoroasă

Pe unde merge, are grijă să reprezinte cum se cuvine locul din care vine, Luncoiu de Jos. Taman de aceea a ţinut să îmbrace portul popular. Doar e zi de sărbătoare, nu?! La fel şi nepoţica de care se îngrijeşte. A văzut că are talent şi nu s-a lăsat de ea. Şi rezultatele n-au întârziat, după ce, la numai şapte ani a şi primit o menţiune la un concurs de Pictură Religioasă pe Sticlă. Acum, e-n stânga ei, încadrată de două mese. Una „încărcată” cu picturi, care mai de care mai frumoase. Icoane, frânturi din satul natal, portrete. A pierdut, demult, numărul lor. Pe majoritatea le-a dat prietenilor, colegilor, consătenilor. „Bucăţi” de cultură şi căldură. Pentru suflet. Iar pe cele pe care nu le-a înstrăinat, le-a arătat străinilor. Aşa cum s-a întâmplat şi anul trecut, în Serbia, în cadrul Festivalului Internațional al Păstrătorilor de Tradiții. Zugrăveşte, fără prea multă pauză, imaginea satului. De mai bine de 30 de ani. Şi n-are de gând să se oprească, cu atât mai mult cu cât are cine să-i calce pe urme.  „Aprecierea venită nu e decât un semn că trebuie să continuu ceea ce am făcut până acum. Şi-am făcut pentru că aşa am simţit. E important să laşi ceva în urmă, iar faptul că nepoţica mea a îmbrăţişat şi ea acest lucru mă face să mă simt şi mai bine”, a spus, emoţionată, Elena Sicoe. Culori calde, într-o zi răcoroasă de-nceput de iarnă. Din care n-a lipsit nici soarele. „Îmbrăţişări” devenite deja tradiţie.