Cu şi despre oameni frumoşi. Cristian Tzecu, timişoreanul pentru care „barierele” nu există în vocabular

Campania „Premianţii fără premii” a decis să depăşească, din nou, graniţele judeţului, în căutare de oameni valoroşi care merită recunoştinţa tuturor. Astfel, lista „premianţilor” a fost completată cu alpinistul şi fotograful timişorean Cristian Tzecu. Un om pentru care nu mai există de mult bariere sau obstacole şi care n-a uitat în nici un moment de semenii săi, mai puţin norocoşi.

„Ţe”, cum îi spun apropiaţii, nu stă locului. E alpinist, aşadar prin definiţie, nu poate fi legat de un singur loc. Face acest lucru de aproape 20 de ani. Descoperă lumi noi, importalizează tot ceea ce vede. Nu doar cu privirea, ci şi prin intermediul aparatului de fotografiat. Şi ce e şi mai important, nu a rămas insensibil la problemele celorlalţi şi s-a implicat în activitatea organizaţiilor nonguvernamentale care vin în sprijinul celor cu nevoi speciale.

Când ajungi sus, să nu uiţi de unde pleci

Pentru Cristian, zicala se potriveşte şi la propriu şi la figurat. Recent, s-a întors dintr-o expediţie pe Annapurna, unul din vârfurile „grele” din Himalaya. Prima, sută la sută românească. N-au ajuns în vârf, din cauza condiţiilor meteorologice, dar au străbătut partea cea mai dificilă a traseului. Iar vârful e recunoscut ca fiind în topul celor mai grele cinci din lume. Ar fi vrut să ducă la 8.091 de metri un steag pe care se regăseau semnăturile unor persoane cu handicap. N-ar fi fost prima tentativă, o astfel de pânză a mai fluturat în mai toate expediţiile întreprinse de Cristi. Şi asta pentru că, atât „Ţe”, cât şi prietenii lui pun mare preţ pe problemele pe care le au persoanele cu nevoi speciale. Iar CV-ul său e plin de astfel de gesturi. În 2012 a urcat pe bicicletă, până la 5.738 de metri vulcanul Ojos del Salado din Chile (cea mai înaltă ascensiune românească pe bicicletă). Cu el, alături de tricolor, semnăturile celor de la Ceva de spus. La fel s-a întâmplat şi pe Mont Blanc sau pe Cho Oyu (8.201 metri, Himalaya    ), ori Shishapangma Central Summit (8.201 metri, Himalaya). De ce? „Vreau, pentru aceşti oameni pe care îi respect să duc semnăturile lor cât mai sus. În felul acesta, ei îşi capătă încrederea în ei. Le-am mai dus steagul cu semnături şi pe alte vârfuri, şi pentru ei a contat foarte mult şi cred că în continuare o să conteze. Ce mă interesează este ca mesajul lor, cauza lor, să fie aflată şi de alţi oameni, care să-i privească aşa cum vor ei, cu respect, nu cu milă”, spune timişoreanul. Nimic mai simplu, nimic mai frumos, mai sincer. „Calităţi” pe care campania le vizează la fiecare ediţie. Acum, Cristian şi-a făcut cunoscută povestea şi în faţa hunedorenilor din partea cărora a primit aprecieri la fel de sincere, la fel de simple. Buchetul tricolor, diploma şi insigna. Cu siguranţă, cea din urmă va sta la loc de cinste şi, foarte probabil, va ajunge la mii de metri înălţime. Pentru că „Ţe” nu se opreşte. Doar am stabilit că barierele sau obstacolele nu există în vocabularul său.