Complexul Energetic Hunedoara, terminat de cârdășia politico-sindicală. L-au căpușat până l-au terminat
Complexul Energetic Hunedoara a fost distrus de politizarea excesivă a managementului și „frăția” dintre politicienii Văii Jiului și liderii de sindicat. Efectele economice ale „căpușării” Complexului Energetic de către politicieni și sindicate au fost devastatoare și au dus la imposibilitatea evitării unui faliment care va arunca județul Hundoara într-un haos economico-social.
Intrarea în colaps a sistemului termoenergetic reprezentat de cele două termocentrale, de la Mintia și Paroșeni, este deja o certitudine. Ambele au probleme cu stocurile de cărbune, cu atingerea unui preț competitiv pe piața de energie și mai ales cu conformarea la cerințele de mediu impuse prin Acordul de Aderare la Uniunea Europeană.
Manevrarea sindicatelor, plătită scump de CNH
Planurile de eficientizare propuse de administratorul judiciar par să ducă mai degrabă spre un faliment inevitabil, chiar dacă procesul de insolvență este îndelung contestat de cei care refuză să accepte că, în cazul CEH Hunedoara, s-a ajuns la fundul sacului. Ar fi greu de reformat în câteva luni un sector industrial care de 25 de ani este construit ca un sistem de protecție socială, fără niciun argument economic sau de rentabilitate. Un sfert de secol, miliarde de lei s-au dus de la bugetul de stat spre sectoarele miniere ca subvenție și alte miliarde au reprezentat datorii la bugetul de stat care nu au mai fost recuperate de la Compania Națională a Huilei. Acest sistem a fost menținut în viață, cu costuri financiare uriașe, cu un singur scop: pacea socială, liniștea celor care aveau nevoie de susținerea unei mari mase de manevră care putea fi coordonată ușor de niște lideri de sindicat ale căror privilegii au fost consfințite încă de pe vremea lui Miron Cozma. Practic, din 1990, nimeni nu a mai avut curajul să se opună cererilor sindicatelor din Valea Jiului, oricât de aberante ar fi fost acestea și indiferent de pierderile financiare pe care le-au presupus acordarea diferitelor facilități pentru angajați, pentru a întreține încrederea acestora în sindicatele controlate politic.
Un nou început, o nouă gaură neagră
Pe fondul crizei economice declanșate în 2008 și a presiunilor Uniunii Europene de liberalizare a pieței energetice, guvernanții au fost obligați să găsească o soluție pentru ștergerea datoriei CNH și reluarea activității dintr-un punct „0”. Cea mai simplă a fost înființarea unei noi companii, Complexul Energetic Hunedoara, și falimentarea fostei unități miniere. În noua firmă aveau să intre, în prima fază, cele două termocentrale, Paroșeni și Mintia, ulterior fiind cooptate și patru mine considerate în acel moment viabile. Noua construcție părea a fi funcțională, cu atât mai mult cu cât putea ușor să scape de vechile metehne: firme căpușă, contracte dezavantajoase, cheltuieli supradimensionate de personal. De asemenea, prin dispariția Ligii Sindicatelor Miniere și prin relația cu partenerii sociali putea fi normalizată. Doar că liderii sindicali Petre Nica și Adrian Jurca s-au dovedit demni urmași ai lui Miron Cozma, neacceptând măsurile economice propuse de conducere, pentru eficientizarea activității și mai ales renunțarea la anumite privilegii care au dus fostul CNH în faliment.
Specialiști blocați de interesele politicienilor
Jocurile politice și cârdășia liderilor de sindicat cu partidele au produs în anul 2014 un cataclism pentru CEH. Economistul Aurel Niculescu, proaspăt instalat în funcția de director în urma unei înțelegeri de culise între deputații PSD Laurențiu Nistor și Cristian Resmeriță, a fost pus în fața unei încercări extrem de dificile: negocierea Contractului Colectiv de Muncă, unitar de la înființarea CEH, care urma să armonizeze unele drepturi de care beneficiaseră până atunci, separat, minerii și energeticienii. Contextul politic i-a fost însă nefavorabil directorului Aurel Niculescu, care a pus pe masa negocierilor un plan coerent de rentabilizare a CEH. Sindicatele au profitat de un moment prielnic (se apropiau alegerile prezidențiale din 2014) și au jucat extrem de dur cartea negocierilor. Pe de o parte, Petre Nica, sub influența fostei conduceri a PDL și a primarului Tiberiu Iacob-Ridzi, a ținut permanent sub presiune conducerea companiei numită de PSD. Rezultatul a fost unul catastrofal pentru CEH și pe termen lung pentru întreg județul. Liderii de sindicat nu au vrut să renunțe la niciunul dintre drepturile câștigate pe vremea lui Miron Cozma, dar care nu mai puteau fi susținute de Companie fără pierderi uriașe. Amenințările cu greva generală și alterarea păcii sociale i-au făcut pe cei doi parlamentari PSD, Laurențiu Nistor și Cristian Resmeriță, să impună conducerii CEH o atitudine conciliantă. Atât față de sindicatele miniere, cât și față de cele ale energeticienilor conduse de Mircea Crișovan, care nu s-au lăsat mai prejos nici în ceea ce privește revendicările și nici mijloacele de a le atinge (blocări ale șoselei naționale, greve generale etc.). Pentru a nu pierde câteva mii de voturi din Valea Jiului, deputatul Cristian Resmeriță s-a aliat rapid cu sindicatele într-un joc electoral care a contribuit decisiv la îndreptarea spre faliment a CEH. Sub presiunea interesului electoral, conducerea PSD l-a obligat pe managerul Aurel Niculescu să accepte un Contract Colectiv de Muncă total discordant posibilităților financiare ale companiei. În prima lună după intrarea în vigoare a noului CCM a fost înregistrată prima depășire a cheltuielilor de personal față de nivelul prevăzut în bugetul CEH și diminuarea semnificativă a producției de cărbune, ceea ce a dus la închiderea anului cu un minus de 400.000 de tone față producția planificată.
„Eficientizare sindicală”, redresare imposibilă
Cifrele seci din bilanțurile contabile și datele prezentate de administratorul judiciar arată că cele mai mari cheltuieli sunt cele cu personalul, cifrate la peste 70 la sută din total. Depășirea alocărilor bugetare din cauza creșterii drepturilor salariale a dus la nivelul planificat al pierderii, acumularea unor datorii către furnizori și implicit declanșarea insolvenței. Liderul de sindicat, Adrian Jurca, după ce a contribuit din plin la intrarea în insolvență a Companiei, a contestat la Curtea de Apel Alba Iulia procedura, reușind să o întrerupă o perioadă. De cealaltă parte, liderii de sindicat Petre Nica și Mircea Crișovan nu au mai încercat să oprească insolvența, dar au pus presiune pe noii administratori încercând să coordoneze ei procedura de insolvență, în calitate de reprezentanți ai minerilor și energeticienilor. Un prim pas a fost făcut de liderul Sindicatului Energeticienilor, Mircea Crișovan, care, în urma unor presiuni extreme, chiar și fizice, asupra fostei conduceri, a reușit să-l impună director la Termocentrala Mintia pe Horia Giurgiu sub amenințarea că îl va da jos dacă nu ascultă ordinele sindicalistului. Miza a fost una importantă: controlarea de către sindicat a procesului de disponibilizare, inevitabil, în așa fel încât să nu plece nimeni din termocentrală fără acordul lui Crișovan. Tot prin măsuri de forță, Crișovan a reușit să impună un nou Contract Colectiv de Muncă. În proiectul acestuia au fost păstrate unele privilegii care grevează bugetul companiei peste limita suportabilă. De cealaltă parte, președintele Sindicatului „Muntele”, Petre Nica, a plusat și s-a prezentat la negocieri hotărât să mențină vechile drepturi pentru mineri, indiferent de situația economică a companiei și mai ales să i se garanteze salarii compensatorii în cazul disponibilizărilor de personal, inclusiv pentru minerii care îndeplinesc condițiile de pensionare, printre care se numără și el.
Pacea socială, impusă din rațiuni electorale
De această dată, cerințele sindicaliștilor nu au mai fost atât de ușor de îndeplinit, pentru că noul Contract Colectiv de Muncă trebuia vizat de administratorul judiciar, care a considerat cheltuielile insuportabile pentru bugetul companiei și incompatibile cu planul de reorganizare. În urma refuzului, Petre Nica și Mircea Crișovan au început să strângă semnături pentru declanșarea grevei generale, acuzând atât conducerea CEH, cât și administratorul special, Ministerul Energiei, Ministerul Finanțelor și administratorul judiciar. Demersurile pentru declanșarea grevei au venit în mod paradoxal exact în momentul în care conducerea PSD avea din nou nevoie de pace socială. Președintele Consiliului Județean, Laurențiu Nistor, și primarul municipiului Lupeni, Cristian Resmeriță, fiind din nou implicați în competiția electorală. În aceste condiții, atât Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, cât și secretari de stat din Ministerul Energiei au început să facă eforturi pentru reconcilierea celor două părți. Până în final, casa de insolvență a cedat în fața presiunilor sindicale.
Retrageri strategice, din sindicat în politică
Imediat după semnarea Contractului Colectiv de Muncă extrem de păgubos pentru CEH, liderul Sindicatului „Muntele”, Petre Nica, și-a dat demisia. În ziua în care și-a anunțat plecarea din fruntea ortacilor săi sindicaliști, Nica recunoștea într-un interviu pentru „Glasul Hunedoarei” că soarta CEH este pecetluită și că sunt puține șanse ca unitatea să fie salvată de la faliment. În același interviu, Nica spunea că nu se gândește să intre în politică, dar recunoștea indirect coordonarea sa din zona PDL. „Nu am de gând, momentan, dar nu exclud această posibilitate în viitorul meu. La momentul de faţă nu am vreun obiectiv de ordin politic. Nu sunt nici atras de vreun partid anume, pentru că, oricare ar fi partidul, în această perioadă de luptă sindicală nu am simţit vreun sprijin din partea vreunuia. O singură dată am avut alături de noi un lider politic, pe domnul Dorin Gligor, în 2012, pe parcursul acelei greve de o săptămână a minerilor”, a spus Nica. Cu toate astea, în foarte scurt timp fostul sindicalist Petre Nica a fost desemnat candidat la Senat din partea PMP, partid în care s-a înscris la puțin timp după ce și-a dat demisia.
