Chemarea lui Avram Iancu încă mai răsună în Apuseni. Tulnicăresele din Blăjeni păstrează, cu sfinţenie, tradiţia
Ansamblul Folcloric “Tulnicul” din Blăjeni a fost înfiinţat în urmă cu mai bine de trei decenii. La ora actuală este printre singurele din ţară care încă mai păstrează măiestria comunicării şi a cântecului din tulnic. Chiar dacă este o tradiţie pe cale de dispariţie, tulnicăresele din Blăjeni sunt mai tot timpul invitate să încânte audienţa la spectacole folclorice din ţară şi din străinătate.
Membrii Ansamblului Folcloric “Tulnicul” se împart în două grupe. Cele 15 tulnicărese continuă să transmită obiceiul din mamă în fiică, ca o moştenire de preţ, şi în reprezentaţiile lor, pe lângă că adună ropote de aplauze, uneori smulg câte o lacrimă de la cei care au crescut cu cântul tulnicului pe meleagurile copilăriei. Iar din repertoriul celor 28 de dansatori nu lipseşte cunoscutul dans al căluşerilor. Un dans transmis din străbuni şi care în datină reprezenta jocul celor care nu au ajuns încă la vârsta de 18 ani, şi se juca înainte de plecarea flăcăilor la armată. Ansamblul din comuna Blăjeni este un invitat permanent al spectacolelor de cântece şi dansuri populare din judeţ şi totodată, o emblemă a tradiţiilor locale.
Tulnicul s-a născut din nevoia de comunicare
Ceea ce acum reprezintă un instrument muzical, pe vremuri era folosit ca un mijloc de comunicare pentru oamenii care locuiau în cătunele cu case răsfirate de-a lungul dealurilor şi văilor din ţara Moţilor. Lengendarele chemări de tulnic au răsunat din timpurile când pădurea acoperea culmile dealurilor şi adunau oamenii la întâlniri legate de datini populare sau erau folosite pentru semnale în ceasuri de primejdie. Tulnicul reprezenta unul din cele mai importante instrumente de informare în Blăjeniul strămoşilor, aşa cum se foloseşte astăzi telefonul mobil, pentru că nu exista casă în care să nu fie măcar un tulnic.
“Ştiu de la bătrânii mei că moţii au folosit tulnicul la început ca mijloc de avertisment când erau primejdii ca incendiile, inundaţiile sau invazii duşmane. De asemenea a fost folosit în timpul luptelor conduse de Avram Iancu. Oamenii locului cunoşteau fiecare semnal şi se puteau înţelege numai comunicând cu ajutorul tulnicului. Pe vremuri, femeile din ţinutul moţilor se întreceau în cântece cât mai diversificate, iar fetele necăsătorite îşi atrăgeau peţitorii cu ajutorul măiestrei cântecului din tulnic. Este o datină şi un obicei specific zonei noastre şi pentru aceasta încercăm să nu fie uitat şi sprijinim cât putem noi manifestările culturale ale ansamblului nostru”, susţine primarul comunei Blăjeni, Horia Jurca.
Tulnicul este un instrument simplu, lucrat dintr-o singură bucată de brad, în special din vârfuri sau trunchuri tinere, fără noduri, care se decojesc, se îndreaptă, apoi se crapă pe lungime în două bucăţi care se scobesc în interior. După scobire, cele două bucăţi se alipesc la locul lor şi se leagă cu cercuri făcute din crengi subţiri de jneapăn, răchită sau brad. Îmbinarea este foarte importantă pentru a evita fisurile sau găurile, care ar duce la pierderea rezonanţei. Confecţionarea tulnicului, asemenea altor obiecte din lemn lucrate de moţi, deşi pare simplă, cere multă experienţă.
