CEH a intrat în insolvenţă
Tribunalul Hunedoara a admis ieri cererea de intrare în insolvenţă formulată de către Complexul Energetic Hunedoara. În doar trei ani, CEH a adunat datorii de 1,2 miliarde de lei.
Solicitări în acest sens au fost depuse şi de 18 firme care nu mai reuşeau să-şi recupereze banii pentru marfa livrată sau serviciile prestate pentru CEH. Cele două dosare au fost conexate, iar soluţia a fost pronunţată mai târziu cu o zi decât termenul anunţat iniţial – 6 ianuarie. Decizia luată ieri nu este definitivă. Ea poate fi atacată cu apel în termen de 7 zile de la publicarea ei, de către Registrul Comerţului, în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.
„Bătaia” pentru administrarea judiciară
În cererea sa de intrare în insolvenţă, CEH a propus ca administrator judiciar să fie numită societatea Euro Insol, cea la care Remus Borza este asociat, aceeaşi companie care se ocupă şi de insolvenţa Hidroelectrica. Instanţa a dispus însă ca administrator judiciar provizoriu să fie Casa de Insolvenţă GMC din Craiova (propusă de unul dintre creditori) care va primi un onorariu de 3.000 de lei pentru perioada care se va scurge până la momentul la care, la masa credală, se va stabili cine va juca pe termen lung rolul de administrator judiciar. „Am aflat şi eu, la fel ca dumneavoastră, care este decizia Tribunalului. Conform legii, Ministerul Energiei va trebui să numească un administrator special, iar în termen de 10 zile creditorii se vor reuni la masa credală şi, cu o majoritate simplă, pot decide dacă rămâne casa de insolvenţă stabilită de Tribunal, dacă va fi vorba de a doua propunere (Euro Insol) sau va veni un al treilea administrator judiciar”, declară Aurelian Ghimpău, preşedintele Consiliului de Administraţie al CEH, care precizează că, începând de ieri acest for nu mai există, administratorul judiciar urmând să stabilească forma de conducere a CEH.
Un colos condamnat din naştere
Crearea Complexului Energetic Hunedoara prin reunirea minelor de huilă considerate viabile şi a termocentralelor Mintia şi Paroşeni sub aceeaşi administraţie a apărut, ca idee, pe vremea guvernărilor Boc. Tot atunci s-au început şi discuţii privind implementarea mix-ului energetic în România (producători care să poată fi competitivi pe piaţă având la dispoziţie două sau mai multe surse din care să producă energie). Discuţiile despre mixul energetic au încetat, însă procedurile pentru înfiinţarea CEH au mers mai departe. Complexul a prins viaţă, oficial, în iarna lui 2012. La câteva luni după aceea a fost lăsat să activeze pe piaţa liberă de energie. A fost nevoit să producă în pierdere, pentru că preţul megawatt-ului pe piaţa liberă a fost, în unele perioade, şi de trei ori mai mic decât costul de producţie al CEH. Sindicatele au continuat să reclame politizarea şi căpuşarea CEH, însă fără vreun efect notabil, în afară de faptul că, în urmă cu aproape un an, DNA a ridicat documente de la sediile companiei suspectând mai multe fapte de corupţie.
Nici ajutorul de salvare de 97 de milioane de lei, acordat în vara anului trecut şi nici planurile ultimului director general, Emil Floruţ (demis în aceeaşi zi în care Consiliul de Administraţie a decis să formuleze şi cererea de intrare în insolvenţă), nu au fost suficiente pentru a se evita insolvenţa.
Iuliu Winkler: „Insolvenţa este o procedură care deschide posibilităţi”
Europarlamentarul Iuliu Winkler (foto) , membru în Comisia pentru Comerţ Internaţional, atrage atenţia că „insolvenţa” nu înseamnă „faliment”, iar acest proces poate fi unul benefic, cu condiţia să nu „derapeze”. „Sprijin decizia ministrului Grigorescu. În trei ani de existenţă, CEH a făcut pierderi de 1,2 miliarde. E o performanţă şi asta. Între cauzele acestei situaţii este evident că se află şi furt şi hoţie, nu pot să le calific eu, dar DNA ştiu că a avut nişte acţiuni, a cules nişte documente, şi va stabili nişte răspunderi acolo. Există căpuşare, despre care s-a tot scris. Presa a scris foarte mult despre cauzele situaţiei de la Complexul Energetic Hunedoara. Acest nod gordian trebuie tăiat. Nu se poate să ai mereu în faţă consecinţele sociale, vin alegerile, mai amânăm un an şi tot aşa. Decizia cred că este bună. Probabil trebuia luată o decizie radicală mai din vreme.
Important este ca această decizie să nu deraieze, să nu derapeze. Insolvenţa este o procedură care deschide posibilităţi. Posibilitatea unei noi vieţi pentru energetica hunedoreană, nu ştiu dacă pentru pentru CEH sub forma actuală. Din ceea ce văd că se întâmplă în Polonia şi în alte ţări ale UE, cred că energetica pe combustibili fosili, implicit cea pe cărbune, are viitor în condiţiile noilor tehnologii care există pe plan european, dar acest viitor nu este unul automat. Insolvenţa poate să ducă la tăierea a ceea ce este bolnav şi la salvarea a ceea ce este viabil. Depinde de ceea ce se întâmplă în judeţ, depinde şi de ce se întâmplă la Bucureşti, iar, într-o ultimă instanţă, depinde şi de ce se decide la Bruxelles.
Şi Mintia şi Paroşeniul şi minele din Valea Jiului depind şi de finalizarea strategiei energetice a României. Am tot vorbit de 20 de ani despre această strategie. Dacă se va întâmpla acest lucru, în cursul anului curent, se va putea face lumină şi în sectorul energetic Hunedoara. În condiţii de eficienţă se poate discuta şi despre viitorul termocentralelor dar şi despre viitorul minelor de huilă din Valea Jiului”.
