Când o să mai avem fotbal de înaltă performanţă în Hunedoara?
Iubitorii nu neapărat vârstnici ai fotbalului hunedorean îşi amintesc cu siguranţă perioada în care judeţul nostru era singurul reprezentat pe prima scenă – Divizia A, cum se numea pe atunci – de două echipe, Jiul şi Corvinul, sau Corvinul şi Jiul, cum preferaţi, a căror rivalitate pe axa Hunedoara – Petroşani era menită să tranşeze în ochii suporterilor întrebarea esenţială din orice sport, „cine e cel mai bun?”. Pe lângă acestea mai exista în seria a treia a Diviziei B – „seria ardeleană”, cum i se spunea neoficial – şi o pleiadă de alte formaţii din judeţ, amintind aici doar pe Aurul Brad (care se remarca în mod deosebit, „arbitrând” uneori promovarea), Mureşul Deva, Victoria Călan sau Minerul Lupeni. Nume ca Lucescu, Dumitrache, Mulţescu, mai recent Klein, Gabor, Andone, Rednic şi mulţi alţii (unii deja plecaţi din nefericire dintre noi, Dumitrache şi Klein) au rămas legate pe vecie de istoria fotbalistică a judeţului, iar legenda lor creşte mereu, aşa cum se întâmplă cu legendele sportului atunci când performanţele prezentului sunt puţine sau lipsesc.
Între timp, fotbalul, ca şi societatea românească, a trecut printr-o revoluţie, prin perioade de „comunism cu faţă umană” sau „capitalism sălbatic”, iar unităţile de producţie socialiste închizându-se una după alta şi echipele de fotbal care depindeau de ele au început să dispară. Când Combinatul Siderurgic de la Hunedoara a început să desfiinţeze secţii şi să trimită acasă oamenii, au dispărut şi ultimele urme din marele Corvinul creat de Mircea Lucescu; când minele din Valea Jiului şi-au închis una după alta porţile, Jiul Petroşani nu a reuşit să supravieţuiască colapsului financiar din Vale, cu toată trecerea de sub patronajul lui Miron Cozma în mâna lui Alin Simota (ambii condamnaţi penal, deşi pentru fapte diferite).
Cum arată fotbalul românesc în ansamblu
Cu tot mai puţine rezultate notabile la activ în Cupele Europene – acest adevărat „barometru” al valorii fotbalistice a unui campionat –, cu Naţionala ajunsă să fie reprezentată aproape exclusiv de „stranieri” (mulţi dintre ei la cluburi de mâna a doua şi a treia din Europa sau de prin ţări exotice), fotbalul românesc a simţit acut nevoia să se reformeze pe sine. Schimbarea sistemului competiţional în prima ligă de la 18 la 16 echipe, înapoi la 18 şi acum la 14, cu play-off şi play-out (văzut de mulţi ca singura soluţie de revitalizare a unei competiţii căzute în marasm şi dezinteres), cu liga a doua reducându-şi pe rând numărul de serii de la trei la două, apoi şi de echipe din fiecare serie, cu liga a treia ajunsă de la opt la şase serii iar acum numai la cinci, din care va retrograda o singură echipă (!) nu înseamnă altceva decât un singur lucru: că numărul cluburilor din fotbalul românesc scade constant, nemaiavând susţinere financiară nici pentru supravieţuire, ce să mai vorbim de performanţă.
Care sunt perspectivele fotbalului hunedorean
În acest context, prezenţa în al treilea eşalon a două echipe din judeţ, FC Hunedoara şi nou promovata în acest sezon Cetate Deva, pare mai degrabă a întreţine flacăra unei speranţe de viitor decât orice altceva. Desigur, depinzând în bună măsură de sprijinul financiar al autorităţilor locale şi judeţene pe lângă cel mai firav al sponsorilor privaţi, fotbalul hunedorean, ca dealtfel şi cel românesc în general, subordonează performanţa unui criteriu suprem: banul. E un adevăr cunoscut de toată lumea, cine îşi permite să investească mai mult în jucători, echipă, antrenori, transferuri, pregătire şi aşa mai departe va ajunge să aibă şi rezultate. Poţi suplini lipsurile la acest capitol financiar prin pregătire, ambiţie, o tactică bună şi mobilizare, însă doar până la un punct şi nu pe termen lung.
Deocamdată, la FC Hunedoara, grupare care se doreşte urmaşa Corvinului, există doar ambiţie în urmărirea unui ţel mai modest, fără scadenţă imediată la finele sezonului: promovarea în liga a doua. Nu în acest sezon, desigur, pentru că antrenorul Adrian Ienci, instalat de nici o lună la echipă, a preluat-o într-o situaţie din clasament care nu mai permitea, realistic vorbind, nici un fel iluzii în această privinţă. Singurul obiectiv fixat pentru acest sezon a rămas construirea unei echipe competitive, cu relaţii de joc consolidate, care să poată ataca cu şanse promovarea în sezonul viitor.
Cealaltă reprezentantă a judeţului, Cetate Deva, s-a acomodat mai greu cu liga a treia, însă pe măsură ce etapele au trecut şi s-a înaintat în competiţie echipa pregătită de Marius Sârbu a început să evolueze din ce în ce mai bine, a prins curaj şi rezultatele au venit în urma unor jocuri tot mai bune. În urma acestor prestaţii reuşite, pentru sezonul viitor la Deva se anunţă obiective mult mai îndrăzneţe decât simpla evitare a retrogradării, cum spunea după ultimul meci tehnicianul devean.
Să sperăm că ambiţiile echipelor hunedorene se vor şi materializa cândva? Vom vedea, cu siguranţă, în campionatul viitor dacă există acoperire în fapte pentru obiectivele propuse.
