Blocaj pe piaţa cărbunelui din judeţ. Orgoliile directorului SNÎMVJ trec dincolo de munţii de cărbune pe care îi are pe stoc şi de producţia sistată
Blocaj în relaţiile contractuale dintre Complexul Energetic Hunedoara şi Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului. Societatea de Închideri Mine nu are cui vinde cărbunele produs. În timp ce conducerea CEH le întinde o mână de ajutor pentru deblocarea situaţiei, deşi are stocurile pline până aproape de refuz, directorul SNÎMVJ spune că nu are de gând să accepte capriciile colosului energetic. În tot acest timp, abatajele celor trei mine neviabile din Valea Jiului au fost oprite, iar situaţia pare să nu aibă sorţi de deblocare din cauza orgoliilor.
Situaţie complicată pentru SNÎMVJ. Complexul Energetic Hunedoara s-a întregit prin absorbţia Societăţii Naţionale a Huilei. Colosul energetic are acum producţie proprie de cărbune, iar în acelaşi timp, din cauza importurilor de materie primă realizate în baza contractelor încheiate de foştii directori, CEH are stocuri foarte mari de cărbune.
Stocuri prea mari, producţie de energie mică
În momentul de faţă Complexul Energetic Hunedoara are un stoc de cărbune în valoare de o sută de milioane de lei, ceea ce înseamnă o cantitate de aproximativ 460 de mii de tone. În contextul în care consumul de energie la nivel naţional este foarte scăzut, CEH este nevoit să-şi adapteze producţia la cererea de pe piaţă, altfel produce în pierdere. Drept consecinţă şi cantităţile de cărbune consumat s-au diminuat, iar complexul nu mai are capacitate de înmagazinare. Mai mult, termocentrala Paroşeni este, timp de o lună, în revizie. În acest context, complexul nu are nevoie de cărbune şi nici nu poate achiziţiona producţia realizată de SNÎMVJ decât în anumite condiţii, în acest sens fiind lansată o ofertă către directorul societăţii, Petre Drăgoesc. „De la 1 aprilie de când a dispărut preţul reglementat la energie noi avem o problemă în a vinde energia. Preţul pe piaţă e foarte mic. În aceste condiţii nu ne încadrăm în preţ şi suntem obligaţi să luăm măsuri manageriale să menţinem Complexul în funcţiune. Ne confruntăm cu o situaţie extrem de dificilă. Avem producţia internă de cărbune şi apoi mai este producţia de la SNÎMVJ. Din păcate avem un stoc foarte mare de cărbune şi am fost nevoiţi să diminuăm achiziţiile, pentru că suntem în perioada de vară şi ne expunem unui risc foarte mare să se autoaprindă. Colegii noştri de la SNÎMVJ care nu mai au unde să-şi vândă cărbunele produs nu au capacitate de stocare, noi la fel pentru că magazinele sunt pline”, a explicat directorul CEH, Daniel Andronache.
Soluţia există, dar…
SNÎMVJ care administrează cele trei unităţi miniere aflate pe program de închidere – Petrila, Paroşeni şi Uricani – a oprit abatajele din cauză că nu are cui vinde cărbunele produs. Soluţii există, însă actualul director al SNÎMVJ nu vrea să le accepte. „Au apărut speculaţii că se continuă importuri de cărbune şi de aceea noi nu putem achiziţiona de la societatea de închideri. Nu s-a importat niciun gram de cărbune. CEH nu achiziţionează cărbune de la nicio societate, singura sursă în momentul de faţă e producţia internă. Pentru a rezolva problema am lansat o ofertă directorului SNÎMVJ, aceea de a trece cărbunele prin preparaţia deţinută de SNH, îl amestecăm cu cărbunele de pe stoc şi aşa vor avea şi ei piaţă de desfacere. Oferta nici măcar nu a fost primită”, a adăugat Daniel Andronache.
Orgoliu sau rea credinţă
Directorul SNÎMVJ, Petre Drăgoescu, refuză categoric oferta directorului CEH, preferând să oprească abatejele celor trei unităţi miniere. Drăgoescu spune că în trecut i s-a întâmplat să accepte o astfel de propunere şi s-a ales cu un cărbune scos din preparaţie în cantitate mult mai mică decât cea iniţială şi cu o putere calorică inferioară. Situaţia nu ar mai fi posibilă din punct de vedere tenic în acest moment, dacă SNÎMVJ ar accepta noua ofertă a CEH. „Noi trebuie să realizăm nişte venituri, să vindem nişte gigacalorii. Dacă nu le realizăm nu primim ajutor de stat. La finele lui 2018, statul român va recupera ajutorul de stat acordat din 2011 dacă nu este realizat planul de închidere. Simţim că există un monopol. CEH are unica instalaţie de preparare din ţară şi creează o discriminare faţă de SNIMVJ. Dacă nu exista importul, noi nu aveam probleme. Noi am sabotat într-un fel sau altul economia ţării. SNÎMVJ produce între 1.900 şi 2.100 de tone de cărbune pe zi şi nu am cui să-l vând”, spune Drăgoescu.
Lucrurile au rămas ca-n tren
Cei doi directori, Petru Drăgoescu şi Daniel Andronache, nu au reuşit să cadă de comun acord. Oferta Ceh rămâne în continuare valabilă, dar se izbeşte de refuzul categoric al SNÎMVJ care nu are cui să-şi vândă ceea ce produce, iar Drăgoescu dă vine pe cauze fără să îl intereseze soluţiile de depăşire a blocajului. Cât despre deblocarea situaţiei, Drăgoescu mai spune şi că nu are de gând să accepte „capriciile” CEH. „În prezent silozurile sunt arhipline. Am oprit abatajele. Din păcate decizia de a nu prelua cărbunele nu este reală în ceea ce priveşte interesul statului. Ambele societăţi aparţin statului. În acest moment decizia se află la nivelul celor două ministere, cel al Economiei şi cel al Energiei, astfel încât trebuie găsite soluţiile ca CEH să beneficieze de un aport mai mare pe piaţă. În momentul de faţă e o formă duplicitară, de fortuire şi monopol, de a determina societatea să vândă la un preţ mai scăzut şi să accepte capriciile CEH”, a conchis Drăgoescu. Cei doi directori vor mai avea o rundă de negocieri la începutul acestei săptămâni în speranţa că vor ajunge la un numitor comun.
