Imagistica prin rezonanţă, cea mai indicată metodă de diagnosticare a patologiilor de coloană vertebrală
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, fiecare dintre noi suferim de degenerescenţa sistemului osteoarticular. Astfel, discul intervertebral se deshidratează şi îşi pierde din înălţime şi implicit şi proprietăţile de amortizor de şocuri. Discul prezintă următoarele componente: un nucleu pulpos, situat central, şi un inel fibros, dispus periferic. Deshidratarea discului permite inelului fibros să îşi piardă structura de rezistenţă şi să se deterioreze, ceea ce determină o protruzionare a nucleului pulpos. Aceasta este considerată o protruzie discală.
Pe măsură ce degenerscenţa discală continuă, nucleul pulpos se poate rupe de inelul fibros şi poate comprima o rădăcină nervoasă sau chiar sacul dural dacă este de dimensiuni mari. Aceasta este considerată o hernie discală şi poate cauza durere radiculară, pierderea forţei unei anumite grupe musculare, tulburări senzitive etc.
Localizarea cea mai frecventă a herniei de disc este la nivelurile L4-L5 şi L5-S1 pentru hernia lombară şi la nivelurile C5-C6 şi C6-C7 pentru hernia de disc cervicală.
Simptomele depind de localizarea herniei de disc şi de rădăcina nervoasă cu care este în contact. Fiecare persoană poate experimenta simptome diferite. Printre cele mai frecvente se numară:
• dureri lombare intermitente sau continue agravate de mişcare, tuse, strănut sau statul în picioare prelungit
• spasmul muşchilor lombari
• sciatica (durere care începe la nivelul lombar sau al feselor şi care iradiază la nivelul labei piciorului)
Manifestări pentru hernia de disc cervicală:
• dureri cervicale intermitente sau continue agravate de mişcare, tuse, strănut sau statul în picioare prelungit
• spasmul muşchilor cervicali
• brahialgia (durere care începe la nivel cervical şi care iradiază la nivelul membrelor superioare)
Diagnosticul herniei de disc se face cu ajutorul istoricului, examenului clinic şi examinărilor imagistice: IRM, CT, mielografie. Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) este mult mai indicată comparativ cu CT-ul în diagnosticarea patologiilor de coloană vertebrală. Imaginile obţinute sunt tridimensionale şi astfel se vizualizează foarte bine atât coloana, cât şi rădăcinile nervoase, discul/nucleul pulpos şi se poate stabili gradul afecţiunii în sine.
În prezent, IRM-ul reprezintă metoda imagistică de primă intenţie pentru diagnosticarea herniilor de disc şi poate fi folosită chiar şi în cazul pacienţilor care nu au simptome clinice.
Studiile au demonstrat că peste 60% dintre pacienţii asimpotmatici care şi-au făcut, din alte motive, un IRM, aveau un anumit grad de hernie discală.
Pacienţii sunt sfătuiţi să se adreseze unui medic în cazul în care observă apariţia durerilor cronice persistente, recurente la nivelul coloanei inferioare, dacă au tulburări de motilitate, dacă prezintă parestezii sau apar incontinenţe sfincteriene (mai ales anale).
Unii pacienţi pot preveni apariţia acestei afecţiuni sau agravarea simptomelor dacă sunt atenţi şi responsabili şi îşi ţin greutatea sub control, dacă adoptă o postură corectă, dacă evită activităţile fizice foarte intense, dacă opresc fumatul şi dacă evită factorii agravanţi şi factorii de risc.
