O zi în cantonament cu liderul. Drumul spre Liga a II-a începe la Băile Felix (GALERIE FOTO-VIDEO)
De nouă zile, FC Hunedoara şi-a mutat cartierul general la Băile Felix, acolo unde pune la punct, până la ultimul detaliu, planul cu care va ataca returul campionatului. Dezideratul comun? Promovarea în Liga a doua după un parcurs fără greşeală. GLASUL HUNEDOAREI i-a vizitat pe “negru-albaştri” în cantonamentul din staţiunea bihoreană şi vă oferă, în exclusivitate, câteva frânturi din atmosfera din “curtea” liderului din C5.
Pentru hunedoreni, iarna, dar mai ales gândul de promovare se transformă în cifre. Altele decât cele cu care ne-am obişnuit la finele jocurilor de pe dreptunghiul verde. Minutele, kilometrii şi turele alergate. Timpul, indicii şi parametrii în care se încadrează. Multă sudoare dar şi voie bună pe măsură.
Adunate de pe “platou”…
20 de minute de încălzire temeinică. Pepenar şi Vişan conduc grupul. După ce a lăsat terenul de joc pentru banca tehnică, Dăscălescu îi supraveghează atent îndeaproape. Câţiva metri mai în faţă, Marius Opric şi Ştefan Beregsaszy aranjează jaloanele şi se asigură că nimeni nu trage chiulul. Urmează alte cifre, alţi parametri. Azi, rezistenţă în regim de viteză: 6×50 de metri, 4×100, 150 şi 200. Băieţii au poftă, nu se dau în lături. “Aritmetica” o face Marius Opric. Cu conştiinciozitate, pe clipboard, după ce profesorul Beregsaszy îi comunică cifrele de pe cronometrul care a văzut atâtea. “Trăşcan, 6.22, Vîrtan 6,40, restul 7.00. Bine băieţi, asta-i cea mai bună serie de până acum. Hai să menţinem acelaşi ritm” Distanţa se măreşte, jaloanele galbene rămân, rezultatele sunt constante şi nu lasă loc de prea multe interpretări. “Astăzi e reducere. Fiindcă aţi lucrat aşa de bine, vă scutim de seriile de 200 şi 300!”, le strigă Beregsaszy băieţilor, iar vestea e acompaniată de urale şi aplauze, exact ca după-un gol. Efect garantat: ultimele ture merg parcă mai repede. Profesorul Beregsaszy explică cu mult calm şi tact.
“De când am început pregătirea aici la Felix, băieţii sunt în grafic. Au poftă de antrenament, nu se dau la o parte de la efort, iar asta se vede acum, aici, pe foaie şi puţin mai târziu pe teren. De altfel, ei s-au pregătit foarte bine încă de când am ajuns. Fie că a fost vorba de alergări pe platou, pe pistă, ori prin pădure. Atmosfera este una foarte bună, iar condiţiile de aici sunt ireproşabile”.
… şi de la “sintetic”
Băieţii zâmbesc. Nu ştiu ce-i aşteaptă în ultima săptămână. Antrenamente din ce în ce mai intense. Dar sunt obişnuiţi şi nu fac caz din asta. Până la urmă, au liber să facă şi ceea ce le place mai mult, aproape în fiecare zi. Să joace fotbal, pe o suprafaţă sintetică din Oradea. Aici, alte cifre, matematică ceva mai distractivă. “5 cu 2” câteva zeci de minute (foto 4). Pauză. Scurtă ca de obicei. Apoi, patru echipe şi joc. “Doar din trei atingeri” decretează Marius Opric care ia loc între buturi, în timp ce Dăscălescu îmbracă tricoul portocaliu şi urcă în avanposturi. Se pregătesc cot la cot cu cei pe care îi antrenează, până când nocturna ia loc soarelui uşor-primăvăratec. Sudoarea şi voia bună persistă până la urcarea în autocar. Urmează cina şi relaxarea de după (foto 6). Finalul de zi vine odată cu “stingerea”, programată nu foarte târziu în noapte. Urmează aceleaşi gânduri şi vise frumoase. Se face că timpul zboară din ce în ce mai repede, băieţii revin pe dreptunghiul verde, aleargă, apoi se prind într-o horă, sub privirile propriilor suporteri. E final de sezon şi Hunedoara are din nou echipă în liga secundă. Aritmetică simplă.
