Colţul contribuabilului. Taxa pe Valoare Adăugată (partea a III-a)
„Răbdarea formă minoră de disperare, deghizată sub masca virtuţii”- A. Bierce
Aşa cum am promis voi continua cu taxa pe valoare adăugată. Poate, cititorule, consideri că am devenit banal repetând la nesfârşit această temă. Doresc şi cred că voi reuşi să te conving, cititorule, că eşti contribuabil, că statul acesta care îţi promite la nesfârşit că îţi dă, de fapt îţi ia, iar, câteodată, are amnezie şi uită să-ţi dea: construind drumuri, organizând spitalele funcţionale, din care pe biletul de ieşire să nu scrie destinaţia „cimitir”, organizează în aşa fel încât educaţia elevilor să nu fie sora analfabetismului şi multe altele pe care le vezi zilnic.
Din orice activitate economică se realizează valoare adăugată, valoarea pentru care statul statul stabileşte şi încasează o taxă, numită TVA. Mecanismul deducerii şi colectării este transmis prin preţ pas cu pas, cu răbdare până la ultimul cumpărător, care în general eşti dumneata, Măria Ta: contribuabilul.
Să ştii, dragul meu, că orice faci nu ai nici o şansă să scapi de plată, dar printr-o formă fără sens să nu cumperi nimic, să nu ai gaz metan, să nu ai automobil în lanţul transferurilor de proprietate. Fiecare dintre agenţii economiei are rol „colector”: încasează TVA, plăteşte TVA aferent cunpărărilor anterioare, iar diferenţa de TVA numită de plată o achită la stat. Este o eroare să credeţi că agentul economic achită din banii lui TVA. Nimic mai greşit. Achită din banii încasaţi de la clientul său. În continuare, taxa pe valoare adăugată se găseşte în produs până când contribuabilul îl cumpără şi automat devine indirect plătitor al acestei taxe.
Dar cum ajung banii ce reprezintă TVA la stat? Ce reprezintă TVA la stat?
Vânzătorul ia banii, reprezentând TVA şi îi transmite la buget, el are rol de casier al statului. Dar nu întotdeauna vânzătorul procedează corect şi face ce face şi suma care reprezintă TVA şi-o îmsuşeşte. În fapt îşi însuşeşte banii care sunt achitaţi de tine, contribuabilul, către stat, prin intermediul vânzătorului.
De multe ori auzi un agent economic plângându-se că are de achitat o sumă mare, reprezentând TVA către stat, nimic mai mincinos! Taxa în cauză o încasează de la client prin rolul colector (casier al statului) pe care îl are şi este obligat prin lege să o transmită statului. Dacă pe anumita perioadă până să devină scadentă (bună de plată) această taxă stă în conturile lui, nu înseamnă că aceşti bani îi aparţin. Neînţelegerea, din lipsă de educaţie economică sau din rea voinţă a acestui fenomen, generează evaziunea fiscală.
În opinia mea, neachitarea TVA către stat reprezintă, pe lângă evaziune fiscală, şi un furt de la contribuabil.
Exemplu: Un cetăţean plătit cu minimum pe economie cumpără pâine de 5 lei, achitând integral pâinea. Din suma achitată, 0.82 de lei reprezintă TVA pe care contribuabilul îl încredinţează vânzătorului cu scopul de a-l vira la stat. Vânzătorul nu face acest lucru, reţinând pentru sine 0,82 de lei. Banii i-a luat de la un om amărât (îl rog pe acesta să mă ierte) şi nu i-a mai dat statului. Concluzia: evaziune fiscală în detrimentrul statului şi un furt de la contribuabil. Ce urmează să se întâmple cu banii care ajung, totuşi, la buget? Voi comenta mai târziu. Se ştie că pătura săracă a societăţii mănâncă multă pâine, rămâne să consideraţi dumneavoastră.
Astăzi, ne oprim aici. În articolul următor voi scrie mai pe larg despre evaziunea fiscală.
Române, nu uita că eşti contribuabil!!
P.S. : 1. Sunt debutant în presă şi nu ştiu dacă un articol poate să aibă post scriptum. Dacă redacţia nu îl elimină, mă bucur. Intenţionez să răspund în cadrul acestor articole unor întrebări referitoare la probleme fiscale. Pentru aceasta rog redacţia să propună nişte reguli. Una dintre ele va fi în mod sigur, anonimatul complet a celor care ne scriu.
Radu P. Herlea
