Istoria neagră se repetă ciclic în Valea Jiului. Guvernul găseşte soluţii rapide pentru dotarea minerilor doar după ce ortaci de-ai lor mor în accidente

Doi dintre cei trei mineri striviţi în subteranul minei Lupeni au murit. A fost nevoie de o asemenea tragedie pentru ca Ministerul Energiei să se trezească şi să dispună cumpărarea unor echipamente strict necesare în subteran, deşi sindicatele reclamă lipsa acestora de ani buni. Nu se ştie deocamdată dacă accidentul putea fi sau nu prevenit şi nici cât a contribuit la producerea acestuia faptul că stâlpii de susţinere din respectivul abataj erau vechi. Concluziile le vor trage specialiştii care vor ancheta evenimentul.

Iuliu Coldeanu ar fi împlinit ieri 40 de ani. A fost înmormântat chiar de ziua lui. Colegii cred că a murit la foarte scurt timp după surparea din subteran. Ioan Florin Suciu va fi înmormântat mâine. A rezistat ore-n şir,fiind strivit de roci, cărbune şi grinzi. Când a fost scos de colegii lui era cooperant. Deşi a fost transportat cu un elicopter la Spitalul Floreasca din Bucureşti, n-a mai putut fi salvat. A decedat pe parcursul zilei de vineri. Doar Raoul Adrian Cizmaşiu a avut un noroc dumnezeiesc: a nimerit între câteva grinzi care s-au prăbuşit încrucişat, creându-i un fel de nişă la care ajungea şi aerul.

„Cutremurul” de la 400 de metri adâncime

Accidentul de joi s-a petrecut la aproximativ 400 de metri adâncime faţă de nivelul solului, într-un „abataj subminat” al Exploatării Lupeni. În asemenea abataje, după efectuarea mai multor operaţiuni, cărbunele este lăsat să cadă gravitaţional prin găuri care sunt date în „tavan”.

Specialiştii din cadrul CEH contactaţi de „Glasul Hunedoarei” ne-au explicat cum s-a produs accidentul. Doresc să rămână anonimi din două motive: analizele lor se bazează doar pe informaţiile primite de la supravieţuitori şi ei nu au vreo calitate în cadrul vreunei echipe de cercetare a evenimentului. „Acolo se pregătea un abataj pentru exploatare. Lungimea acestuia era de aproximativ 50 de metri. Imaginaţi-vă un „U” mare, dar cu colţurile pătrate. Laturile acestui „U” reprezintă galeria de acces şi galeria de aeraj, iar baza este, practic, zona în care se lucra. Cu câteva secunde înainte de surpare, s-a văzut praf iar structura de susţinere a început trepideze, ca la un cutremur. Erau în total 11 mineri acolo. Trei au fost în zona de mijloc a abatajului, ceilalţi au fost mai spre capete. Cei care s-au aflat spre capetele abatajului au reuşit să se salveze. Ceilalţi nu. E o chestiune de câteva secunde. Un miner experimentat ştie că praful căzut din tavan şi trepidaţiile grinzilor nu sunt deloc un semn bun. Cei trei aveau experienţă, dar cred că n-au mai avut timpul fizic să plece din acel loc. Oamenii spun că o bucată foarte mare din rocă a căzut peste abataj. Deasupra abatajului era un gol, în munte, gol care nu ştiu dacă ar fi putut fi estimat sau nu. Ei, acea bucată mare de rocă a căzut peste grinzi şi a provocat un efect de domino. Surparea a fost pe o distanţă de cel puţin 20 de metri”, ne-a explicat unul dintre inginerii din cadrul CEH.

Problema stâlpilor

La scurt timp după accident s-a lansat ideea că stâlpii de susţinere folosiţi în subteranele Văii Jiului ar fi de vină. Sunt vechi şi de proastă calitate, spun minerii, spuse preluate apoi chiar şi de ministrul Energiei, Toma Petcu. Rămâne de văzut însă dacă, în evenimentul de joia trecută, eventuala existenţă a unor stâlpi noi şi de bună calitate ar fi putut face vreo diferenţă. „Depinde de întregul mecanism al fenomenului care a produs tragedia. Dacă vorbim de o bucată de rocă foarte mare şi foarte grea care a căzut din acel gol existent deasupra abatajului se poate ajunge la concluzia că ori cu stâlpi vechi, ori cu unii noi, evenimentul ar fi decurs cam la fel”, adaugă sursa noastră. Ancheta demarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba şi cercetările efectuate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă, precum şi cele făcute de INSEMEX Petroşani ar trebui să ne spună, peste ceva vreme, cauzele accidentului şi dacă acesta putea fi prevenit sau nu.

Indiferent de concluzii, Aurel Stoian (27 de ani), unul dintre cei 8 mineri care au reuşit să scape imediat după surpare, va coborî din nou în subteran. „Am două fetiţe, câştig cam 2000 de lei pe lună (are vechime doar de vreo doi ani – n.red.) şi trebuie să le pun ceva pe masă, nu? O să cobor din nou în mină, asta este!”. La fel vor face şi ceilalţi colegi ai săi.

Prea târziu

Abia după accidentul de joi, ministrul Energiei, Toma Petcu (foto), a dispus măsuri pentru achiziţionarea de stâlpi noi. Acesta a spus că 200 de asemenea stâlpi vor fi cumpăraţi în următoarele două săptămâni. Toma Petcu a încercat să justifice situaţia de la CEH prin faptul că intrările repetate în insolvenţă ale companiei i-au făcut sceptici pe furnizori, motiv pentru care aceştia nu mai acceptă să livreze echipamente decât cu plata la livrare.

După ce a discutat cu supravieţuitorii accidentului de joi, ministrul Energiei a declarat: „Am înțeles că a fost un gol în tavan, care nu a putut fi apreciat și nu se știa ce se putea întâmpla, un gol care, mă rog, în asemenea lucruri pot să apară prăbușiri. Se pare că sistemul de susținere la grinzi a rezistat, însă la stâlpi ar fi niște probleme, spun ei, și din cauza aceasta stâlpii s-au micșorat de la 2.10 au cedat undeva la 1.80 și acolo se pare că va fi o problemă”.

„Noi am tot atras atenţia asupra problemei echipamentelor din subteran, în special asupra problemei stâlpilor. Din păcate se pare că doar acum, când ne îngropăm doi colegi, se deblochează lucrurile. Revenind la problema stâlpilor, acolo au fost stâlpi mai vechi şi reparaţi în regie proprie, dar chestiunea e mult mai complicată şi nu sunt eu abilitat să emit concluzii. E o anchetă în derulare şi aşteptăm şi noi rezultatele cercetărilor făcute de instituţiile abilitate”, a declarat ieri Darius Câmpean (foto), liderul sindicatului „Muntele” din cadrul CEH.