Un alt simbol al Hunedoarei riscă să dispară: Clubul „Siderurgistul” (GALERIE FOTO)

Dacă n-ar fi fost în grija Sindicatului „Siderurgistul” în ultimii 25 de ani, una dintre cele mai mari săli de spectacole din ţară ar fi dispărut. Şi nu e vorba doar de o sală, ci şi de spaţii conexe destul de generoase, de la săli de cursuri până la o sală mică de conferinţe şi spectacole, o sală de balet şi zeci de alte spaţii. Sindicaliştii au probleme cu întreţinerea clădirii din cauza costurilor ridicate pe care le provoacă. Aceştia se tem că, dacă nu reuşesc să găsească o soluţie, împreună cu Primăria şi Consiliul Judeţean, clădirea va avea aceeaşi soartă cu fosta cantină – restaurant a vechiului Combinat: mai întâi va deveni o ruină, după care va fi făcută una cu pământul. Şi ar fi păcat!

Astăzi Clubul „Siderurgistul” mai seamănă cu cel de odinioară doar de la distanţă, văzut din goana maşinii care trece pe strada Victoriei. De-aproape, pereţii scorojiţi de la intrarea principală, uşile metalice ruginite şi desenele total neinspirate cu graffiti din stânga intrării îţi arată că ai de-a face cu o clădire nefolosită. În club, mai există viaţă doar în anexele situate spre fostul liceul industrial numărul 1. În rest, totul e închis. Dinspre anexele amintite, dacă vrei să mergi spre sala mare, dai mai întâi de holuri întunecate şi mirosuri de igrasie şi mucegai. În unele zone mirosul e atât de greu, încât ai impresia că te sufoci. În sala mare, mocheta e cam aceeaşi ca-n urmă cu 20 de ani, cortinele la fel, iar unele scânduri ale scenei dau semne că cedează. Scaunele se prezintă, în mare parte, binişor, doar că aproape jumătate sunt cufundate în întuneric. Zona mediană a sălii de 1.000 de locuri (printre primele zece săli de spectacol din ţară, ca mărime!) nu mai poate fi luminată din cauza unei defecţiuni a instalaţiei electrice. Şi aici pereţii sunt afectaţi de igrasie, mai ales cel din stânga (cum se stă cu faţa spre scenă). Holul a supravieţuit aproape de forma sa din urmă cu 30 de ani. Doar capătul dinspre fostul bufet al clubului este închis cu un paravan mare din carton. Sala mică nu mai are scaune. Au fost mutate în sala de balet, de la acelaşi nivel. Cu ani în urmă, în sala mică s-a încercat amenajarea unei discoteci. Iniţiativa n-a avut succes. O vreme, în anexele din dreapta clădirii a funcţionat o sală de biliard. S-a închis tot din cauza lipsei „vadului comercial”.

Vremuri

Clubul „Siderurgistul”, în prima sa variantă, a fost ridicat în 1958 cu banii combinatului din Hunedoara. Clădirea ocupă o suprafaţă de aproape 4.000 de metri pătraţi, dar suprafaţa utilă nu o mai ştie nimeni, pentru că s-au făcut modificări şi s-au pierdut acte, iar de remăsurat n-a mai remăsurat nimeni. S-ar putea să fie mai mare decât „amprenta la sol” pentru că, în unele zone sunt două niveluri folosibile, inclusiv în zona frontală, ocupată de „Sala mică” şi sala de balet. În anii ’60 clubul funcţiona atât ca cinematograf, cât şi ca sală de spectacole. În sala mare, nu exista plan înclinat, dar erau 1.160 de locuri pe scaune. La începutul anilor ’80, Clubul a fost modernizat. Atunci s-au făcut modificări majore mai ales la sala de spectacole (balcon cu garderobă, plan înclinat, redispunere a rândurilor de scaune etc…). Pe lângă faptul că era una dintre cele mai mari, sala devenise şi una dintre cele mai frumoase din ţară. Artişii vremurilor, aduşi în spectacole la Hunedoara, preferau mereu Clubul „Siderurgistul”. Era şi alegerea organizatorilor pentru că sala e de două ori mai mare decât cea de la Casa de Cultură din Hunedoara. În plus, biletele la spectacolele cu vedetele vremurilor se vindeau rapid, iar reprezentaţiile „cu casa-nchisă” erau o regulă, chiar şi-ntr-o sală de 1.000 de locuri. În aceeaşi perioadă, doar Clubul în sine avea nu mai puţin de 400 de salariaţi şi deţinea un ansamblu folcloric, formaţii de muzică uşoară, un cerc de fotografie, o secţie de dansuri de societate, o alta de balet, dar şi un grup local de teatru.

Modificări vechi şi norme noi

Tot în anii ‘80 au fost anulate intrările laterale în sală. Aşa se face că acum, una dintre cele mai mari săli de spectacole din ţară mai are doar patru căi de acces: două pentru scenă şi două pentru public. Acesta a fost principalul motiv pentru care sala de spectacole a Clubului „Siderurgistul” a fost şi ea închisă, în urma controalelor ISU provocate de grozăvia de la „Colectiv”. Normele actuale spun că orice spaţiu public trebuie să deţină o intrare/ieşire la fiecare 144 de locuri prevăzute. Sala mare a clubului a găzduit baluri ale bobocilor până-n octombrie anul trecut. La fiecare asemenea manifestare era convocat un echipaj de pompieri. Tanti Doina, femeia de serviciu care ne-a condus prin club, ne-a mărturisit că, de fiecare dată, erau pompieri şi în sală, în timpul spectacolelor, pregătiţi să intervină. Din fericire, n-a fost nevoie. Sala ar putea primi aviz de funcţionare doar dacă i s-ar amenaja căi de acces suplimentare: ar fi nevoie de vreo patru în plus, cel puţin.

Clădire salvată cu bani pentru reconversie profesională

În 1995 – 1996, spectacolele au încetat să mai apară pe scena Clubului „Siderurgistul”. Banii din ce în ce mai puţini din buzunarele localnicilor au făcut ca după unul, două, trei spectacole cu prea puţine bilete vândute, impresarii să ocolească Hunedoara. În acelaşi an, Sindicatul „Siderurgistul” a început o serie de programe şi proiecte de reconversie profesională destinate, iniţial, disponibilizaţilor din combinat, şi, ani mai târziu, şomerilor ori hunedorenilor care, pur şi simplu, doreau să-şi schimbe meseria. Până acum, peste 9.000 de oameni au fost recalificaţi datorită cursurilor derulate în anexele clubului. Parte din banii obţinuţi s-au dus pe întreţinerea clădirii. „Din acte culturale nu cred că se poate întreţine singură o asemenea clădire. Resursele noastre financiare, ca sindicat, sunt însă din ce în ce mai limitate şi ne străduim să găsim o soluţie. Vă dau un singur exemplu: doar aplicarea taxei pe apa meteorică pentru clădirea Clubului „Siderurgistul” ne costă între 400 şi 1.100 de lei pe lună. Am iniţiat discuţii şi cu domnul primar Viorel Arion şi cu domnul Adrian David, preşedintele Consiliului Judeţean. Avem acele programe de reconversie, am mai şi închiriat un spaţiu unei şcoli de şoferi şi încercăm, cu resursele extrem de limitate pe care le avem, să menţinem clădirea în picioare. Nu vrem ca această clădire să aibă soarta fostei cantine – restaurant a combinatului (intrată în posesia unei firme din alt judeţ, dar vandalizată şi, practic, desfiinţată bucată cu bucată –n.red.)”, spune liderul Sindicatului „Siderurgistul”, Petru Vaidoş.

Acte pierdute

În 1969, printr-un decret al Consiliului de Stat, Clubul „Siderurgistul” din Hunedoara a fost donat Uniunii Generale a Sindicatelor din România. După Revoluţie, Sindicatul „Siderurgistul” a cerut clubul în administrare. Pe 7 decembrie 1992, Victor Ciorbea (pe atunci preşedinte al CNSLR Frăţia) şi Petru Vaidoş semnau un protocol de predare-primire a anexelor Clubului „Siderurgistul”. „Actele privind întregul Club s-au pierdut pe undeva pe la Bucureşti, probabil din cauza luptei dintre centralele sindicale ce a avut loc în acele vremuri. Totuşi, noi am încercat să ne ocupăm de întreaga clădire, deşi să ştiţi că nu-i o fericire să ai un asemenea imobil în administrare”, spune Petru Vaidoş.

Interes pentru clădire ar exista, din partea Primăriei Hunedoara. „Noi am dori să preluăm Clubul „Siderurgistul” şi să-l transformăm într-un fel de palat al copiilor. Spaţiile de acolo şi cele două săli de spectacole se pretează foarte bine la asemenea activităţi. Am putea să facem asta doar pe bani europeni, pentru că e nevoie de milioane de euro pentru a moderniza şi funcţionaliza la standardele de astăzi acea clădire”, spune primarul Viorel Arion.