Parcul Dendrologic rămâne al statului
Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) a câştigat disputa în instanţă iniţiată de moştenitorii familiei nobiliare Ocskai, ultimii proprietari ai Parcului Dendrologic de la Simeria.
Procesul a început în 2001, când urmaşii familiei Ocskai au solicitat în instanţă restituirea în natură a parcului, în baza Legii 10 privind restituirea imobilelor naţionalizate după cel de-al Doilea Război Mondial. Petenţii au refuzat varianta despăgubirilor în bani pentru proprietatea confiscată de comunişti, continuând să solicite restituirea sa în natură. Deşi au declarat că, în cazul în care îl vor primi înapoi, parcul dendrologic va fi în continuare deschis publicului, urmaşii foştilor proprietari nu au avut câştig de cauză. Procesul s-a tot plimbat pe la instanţele de judecată, a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, retrimis spre judecare, iar anul acesta Curtea de Apel Bucureşti a dat o nouă sentinţă în defavoarea petenţilor. Aceştia au făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă care le-a respins solicitările, iar sentinţa Curţii de Apel Bucureşti a rămas astfel definitivă şi irevocabilă, după cum au explicat juriştii ICAS. Principalul argument în favoarea statului a fost faptul că, între timp, parcul dendrologic a devenit arie naturală cu statut special, iar asemenea terenuri nu pot fi restituite în natură.
Urgenţe: curăţenie, gard şi promovare
Litigiul care a durat 13 ani a făcut ca orice iniţiativă pentru dezvoltarea parcului şi, eventual, realizarea de venituri suplimentare, să fie oprită din faşă. Asta pentru că obiectivul era ba în proprietatea statului, ba restituit foştilor proprietari, fără să se ajungă la vreo decizie definitivă a instanţei într-un interval de timp rezonabil. Aşa se face că Staţiunea ICAS care activează în „Arboretumul Simeria” să fie aproape legată de mâini. Alocările bugetare de la centru au fost deficitare, iar veniturile proprii s-au realizat doar din vânzarea de puieţi. În anii trecuţi, foarte des, se întâmpla ca în parcul ce se întinde pe aproape 70 de hectare să mai intre câte-un cioban cu tot cu turma lui de oi. Asta pentru că gardul de pe o porţiune de 4,2 kilometri lipseşte. „Doar reconstruirea gardului ne costă 500.000 de lei, pe când tot bugetul nostru anual este de doar 250.000 de lei. Trebuie să ne apucăm mai serios şi de reconstruirea ecologică, adică de eliminarea speciilor de plante invadatoare. De lucru este şi la infrastructură, alei, trasee de vizitare. Vrem să întocmim şi două tipuri de hărţi: una pentru specialiştii în domeniu şi alta pentru publicul larg. E nevoie de utilaje specifice pentru întreţinerea parcului, de reconstruirea a două poduri şi de reamenajarea unuia dintre cele două lacuri. Vom încerca şi un proiect european, dar încă nu putem afla clar pe ce axă ne-am putea încadra în viitoarea sesiune de finanţare europeană”, spune şeful ICAS Simeria, Daniel Pitar. Acesta adaugă că, în paralel, va discuta cu Primăria Simeria pentru realizarea unui plan comun de promovare a parcului dendrologic.
Potenţial neexploatat
Deşi e la doar o „aruncătură de băţ” de obiective care atrag zeci, chiar sute de mii de turişti anual (Cetatea Devei, Castelul Corvinilor, Mănăstirea Prislop), Arboretumul Simeria are doar 12.000 de vizitatori plătitori pe an (locuitorii din Simeria intră gratuit, pe baza buletinului, conform spuselor lui Daniel Pitar). Taxa este de 5 lei pentru adulţi, 2 lei pentru copii. Chiar şi la stadiul în care se află acum, parcul de la Simeria este un loc unic în România şi chiar în Europa de Est. Medicii recomandă plimbările aici mai ales persoanelor cu probleme respiratorii şi copiiilor de vârste fragede. Totuşi, parcul nu dispune de un sistem de manageriere a vizitatorilor. Cei care au un simţ al orientării mai puţin dezvoltat se rătăcesc destul de uşor căutând ieşirea, sau o altă zonă a parcului. Iar acesta este doar un „minus turistic” al Arboretumului Simeria.
O adevărată comoară naturală
Arboretumul Simeria a fost, la origini, un parc amenajat pe stil britanic, în care, în general, natura este lăsată să-şi facă de cap, cu excepţia aleilor şi, câteodată, chiar şi pe aceste spaţii. Acum, parcul dendrologic se poate lăuda cu cea mai valoroasă colecţie de plante exotice şi indigene. „Cel mai vechi parc dendrologic de pe faţa pământului românesc este cel de la Simeria, înfiinţat la mijlocul secolului al XVIII-lea, într-o pădure naturală din Lunca Mureşului, unde, treptat, au fost plantaţi tot felul de arbori europeni şi extraeuropeni. […] Cuprinde descendenţi din cei mai vechi salcâmi din ţară, aduşi din Franţa şi plantaţi aici, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, aşa cum ne arată un manuscris din 1860. Se pot vedea aici şi exemplare remarcabile de ulm, atingând dimensiuni record: 120 de centimetri în diametru şi 32 de metri în înălţime. Dintre arborii americani, sunt de semnalat chiparosul californian, arţarul de Canada, catalpa mare, ienupărul de Virginia, viţa de Canada. Tot în acest parc se află şi o magnolie cu frunze uriaşe şi cu flori la fel, «cât o tipsie». Din cele 560 de unităţi sistematice existente în parcul dendrologic sau «arboretum-ul» din Simeria, 10% sunt europene, 16% eurasiatice, 35% asiatice, 21% nord-americane, 15% de origine hibridă şi numai 3% din alte continente”, nota în 1975 celebrul istoric Constantin C. Giurescu, în „Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri până astăzi”. Un deceniu mai devreme, profesorul Alexandru Borza, considerat “părintele Parcului Naţional Retezat”, scria: „Rostul parcurilor dendrologice este deosebit de important pentru ştiinţă şi pentru economia naţională, deşi marele public le consideră în primul rând ca parcuri ornamentale şi de agrement. Minunatul parc de la Simeria împlineşte de mai multe decenii întreita sa misiune, evoluând în timpul recent la rolul unei Staţiuni de cercetări forestiere de primul rang. Arborii maiestuoşi, bătrâni, sunt de un efect estetic neîntrecut, împreună cu ambianţa de pădure de luncă naturală şi cu elegantele aranjamente horticulturale”.
