Mihai Leu, administratorul public al Hunedoarei – aproape doi ani de contract, aproape zero rezultate
Deşi, în repetate rânduri, a declarat că în Hunedoara pot fi aduşi investitori care să revigoreze economia oraşului, din postura de administrator public Mihai Leu nu a reuşit până acum să aducă niciunul. Vreunul care să şi rămână.
Discuţia referitoare la reuşitele administrative ale lui Mihai Leu pleacă de la o nemulţumire existentă în rândul angajaţilor Primăriei Hunedoara care spun că, deşi nu dă prea des pe la biroul său de administrator public al oraşului, acesta îşi încasează lunar salariul. Şi nu discutăm de un salariu oarecare, ci de o retribuţie mai mare decât a viceprimarului, de exemplu (viceprimarul Hunedoarei primeşte 2.900 de lei net, iar Mihai Leu spune că are un salariu de 3.000 de lei net). „Pe Mihai Leu îl vedem cam o dată la două săptămâni prin Primărie”, ne-au mărturisit angajaţi ai instituţiei.
„Din salariu îmi susţin deplasările”
Mihai Leu a fost numit administrator public al municipiului Hunedoara în decembrie 2012, după un scandal ce a culminat cu o condiţie neobişnuită pusă eventualilor participanţi la concurs, aceea de a cunoaşte foarte bine limba germană (deşi limba internaţională, şi în domeniul afacerilor, este engleza). Apele s-au liniştit, iar fostul sportiv de performanţă şi-a aflat câteva săptămâni mai târziu atribuţiile: promovarea Castelului Corvinilor şi atragerea de investitori în Hunedoara. În ce priveşte nemulţumirile colegilor săi din Primărie, Mihai Leu spune că acestea apar din cauza unor idei învechite: „Dacă nu eşti la birou, nu înseamnă că nu lucrezi. E imposibil să încerci să aduci investitori în Hunedoara stând în biroul de la Primărie. În ce priveşte salariul meu, de la bun început am stabilit cu domnul primar că aceşti bani îi voi folosi în întregime pentru deplasări. Până acum, doar o dată am decontat vreo 400 de lei la Primărie. Altă dată am solicitat un decont de 300 de euro pentru o plecare de patru zile la Viena, fiind vorba de o decontare parţială, deoarece cheltuielile totale au fost mult mai mari, iar diferenţa am suportat-o din propriul buzunar. Alt exemplu: invit la masă un posibil investitor, îi prezint avantajele Hunedoarei, după care să-l las pe el să achite nota? Ce ar lăsa de înţeles un asemenea gest?”.
Reuşite în fază incipientă
Mihai Leu spune că în ultimii doi ani a reuşit să aducă la Hunedoara reprezentanţii mai multor companii, însă, din cauze ce nu au ţinut de el, vizitele nu s-au concretizat. „Am adus la Hunedoara compania TRV Automotive care caută încă un amplasament pentru o viitoare fabrică. E o concurenţă foarte mare între oraşe pentru atragerea de investitori, iar Hunedoara are două dezavantaje: starea generală a oraşului şi lipsa unei legături directe la autostradă. Sunt în discuţii cu mai mulţi investitori şi încă am motive să sper că voi putea raporta şi reuşite la acest capitol”, declară Mihai Leu. Administratorul public al municipiului Hunedoara mai spune că lui i se datorează parţial şi creşterea numărului de turişti austrieci care vin la Castelul Corvinilor, după ce a convins Autoritatea Austriacă de Turism să pună imaginea monumentului de la Hunedoara chiar pe coperta uneia dintre revistele care se distribuie în agenţiile de turism din Austria şi nu numai. Leu adaugă că una dintre priorităţile sale este finalizarea blocului ANL de pe strada Alexandru Vlahuţă, investiţie blocată de aproape 10 ani.
Primarul municipiului Hunedoara spune că, deocamdată, nu se poate declara nemulţumit de activitatea lui Mihai Leu ca city-manager: „Mihai Leu este abia la jumătatea mandatului său. A adus în Hunedoara, pentru discuţii, reprezentanţii mai multor companii cu care s-a discutat însă, din păcate, deocamdată fără rezultate concrete. Nu mă pot declara nemulţumit de activitatea lui. Mai are doi ani la dispoziţie şi un singur investitor important dacă va aduce în oraş, eu mă voi declara mulţumit”. În campania pentru alegerile locale din 2012, Viorel Arion şi Mihai Leu au făcut, practic, un tandem, prezentându-se drept „echipa care reconstruieşte Hunedoara”.
