Ţigan sărac, ţigan bogat
Ţiganii din judeţul Hunedoara îşi duc viaţa în condiţii asemănătoare cu cele medievale: aproape toţi locuiesc în condiţii insalubre şi se confruntă cu boli ale mizeriei şi sărăciei. Majoritatea adulţilor din comunităţile de ţigani sunt analfabeţi, iar copiii sunt trimişi la şcoală doar pentru a obţine alocaţiile, mulţi însă renunţă din motive financiare. Lipsa de comunicare între ţigani şi autorităţile locale dar şi lipsa interesului acestora de a duce o viaţă normală au dus la acutizarea sărăciei şi mizeriei în comunităţile ţigăneşti.
Rezolvarea situaţiei rromilor, o teorie pentru Europa
La Geoagiu, situaţia ţiganilor este disperată: pe o suprafaţă de o jumătate de hectar trăiesc 700 de persoane. În comuna Turdaş, situaţia nu este mai bună decât cea din Geoagiu. Cartierul ţigănesc din Pricaz este constituit din patru blocuri şi două case, care adăpostesc 380 de suflete. Spaţiul este şi aici insuficient: în apartamentele care sunt formate dintr-o cameră şi o bucătărie locuiesc între opt şi 12 persoane. Un singur bloc din cele patru are grupuri sanitare. Ţiganii din Turdaş au primit 43.000 de euro pentru finalizarea unui proiect PHARE, bani care s-au folosit la acoperirea barăcilor în care locuiesc aceştia. O problemă pentru autorităţile locale o reprezintă ţiganii din Spini, care s-au stabilit aici din alte zone ale ţării. Copiii acestora nu sunt înregistraţi la Starea Civilă, iar adulţii nu au acte de identitate. În Orăştie, situaţia este identică. Chiar dacă autorităţile locale ar dori să aibă o relaţie de colaborare cu comunitatea de ţigani, aceştia îşi găsesc cu greu un lider care să prezinte problemele Primăriei. Chiar dacă ţiganii din Orăştie nu sunt interesaţi de soarta lor, autorităţile locale încearcă să îi ajute. Un motiv serios pentru care adulţii trimit copiii la şcoală sunt alocaţiile, laptele şi cornul, pe care aceştia le primesc doar dacă frecventează şcoala. Doar 20 la sută dintre ţiganii din Orăştie au venituri pe care le obţin din serviciile de salubritate pe care le prestează, restul trăind din venitul minim garantat şi alocaţiile copiilor. Comunitatea de ţigani trăieşte pe Strada Digului şi pe Dealul Pemilor, în condiţii insalubre: locuinţele lor sunt, de fapt, nişte colibe, iar apa o iau de la o cişmea din apropiere.
Săracii ţigani bogaţi
În urmă cu aproape 30 de ani, la marginea sudică a oraşului Hunedoara, din ordinul autorităţilor comuniste ale vremii, s-a format o comunitate de ţigani destul de numeroasă. Majoritatea căldărari, nomazi pe care regimul comunist se angajase să-i „împământenească”, să le dea o ocupaţie conformă cu cerinţele construirii socialismului şi să mai scape de necazurile pe care aceştia le pricinuiau pe parcursul călătoriilor lor. Ajutaţi de stat şi de „forţele proprii”, majoritatea au abandonat bordeiele din carton şi şi-au ridicat case asemănătoare cu cele din zona Chizid (perimetrul rezidenţial cel mai bine cotat în Hunedoara). Acum, aici trăiesc aproximativ 400 de familii. În Hăşdat, se pot recunoaşte ţigănci care, ieri sau alaltăieri, au fost văzute cerşind, plângându-se de mama focului că n-au unde să stea şi ce să le pună pe masă pruncilor, ieşind la porţi în curţi pavate cu marmură, îmbrăcate frumos şi cu sute de grame de podoabe de aur la gât, în păr şi pe mâini. În colonie sunt şi ţigani cărora le merge mai prost, dar nu există adult care să nu aibă cel puţin un ghiul imens de aur, pentru că, în fond, acesta este obiectul cu care se mândresc cel mai mult ţiganii – aurul –, banii fiind pe planul secund, iar casa şi maşina fiind situate pe cea de-a treia treaptă. Ţiganii din Hăşdat sunt cunoscuţi în ţară pentru faptul că deţin cantităţi impresionante de metal preţios.
