Scandalurile ecologiste îi fac generoşi pe canadieni. Roşia şi Certej, localităţi surori cu destine diferite

Două localităţi cu un destin asemănător împart „blestemul” aurului. La Certej şi la Roşia Montană, două  Eldorado, oamenii trăiesc calvarul unui vis care nu se mai termină. Un vis pe care unii locuitori îl văd plin de speranţe, iar alţii un adevărat coşmar. Şi totuşi, aurul din măruntaiele stâncilor aşteaptă să fie scos la lumină.

Roşia Montană este poate cea mai cunoscută localitate minieră din România. Imediat după ce au început prospecţiunile pentru deschiderea exploatărilor aurifere, în zonă a început şi scandalul iniţiat de diverse organizaţii care au ca obiect protecţia mediului.

Canadienii redau istoria şi natura

Într-o zonă distrusă din toate punctele de vedere, atât în ceea ce priveşte protecţia mediului, cât şi dezvoltarea edilitară sau nivelul de trai al populaţiei, Roşia Montană era o banală localitate minieră, cu case dărăpănate, cu populaţie îmbătrânită şi o economie bazată pe veniturile pensionarilor. Exploatările miniere din perioada comunistă şi în special cariera de cupru de la Roşia Poieni au lăsat cicatrici adânci în peisajul superb al Munţilor Metaliferi. Închiderea mineritului a dus practic la distrugerea oraşului. Casele, cândva frumoase, construite după specificul oraşelor miniere austriece de la sfârşitul secolului al XIX-lea, erau prost întreţinute. Singurele persoane cu venituri sigure erau pensionarii. Din anul 2002 localitatea Roşia Montană a primit o altă perspectivă, în momentul în care o firmă canadiană s-a arătat interesată să exploateze aurul care se află din belşug în zonă. Canadienii s-au implicat activ în refacerea zonei, atât din punct de vedere al protecţiei mediului, cât şi social. Firma canadiană a cumpărat aproximativ 800 de gospodării din zona afectată de proiect. Centrul localităţii Roşia a fost renovat, astfel încât aici casele arată la fel cum arătau în urmă cu peste 100 de ani, transformând micuţa localitate minieră într-un „târg” cochet, care mai aşteaptă doar deschiderea „bursei aurului”. Lacurile aflate pe teritoriul localităţii, poluate de activitatea industrială, au fost ecologizate astfel încât în prezent sunt bine populate de peşti şi introduse într-un circuit turistic. Disputa legată de oportunitatea acordării avizelor pentru exploatarea aurului i-a determinat pe canadieni să se implice activ în problemele comunităţii din Roşia. Oamenii sunt mulţumiţi, chiar şi cei care nu sunt de acord cu proiectul de exploatare a aurului recunosc rolul benefic al canadienilor în renaşterea localităţii.

La Certej, linişte şi amorţire

Localitatea hunedoreană Certejul de Sus  ar putea fi considerată o soră a Roşiei Montane. Şi aurul de aici a făcut cu ochiul tot unei firme canadiene. La început acelaşi investitor – Franc Timiş – a pus bazele unei firme tot cu capital canadian. Cele două societăţi s-au despărţit între timp, aplicând şi politici diferite în ceea ce priveşte implicarea lor în viaţa comunităţii. În jurul exploatărilor de la Certej nu s-a făcut foarte multă vâlvă. Lucrurile au evoluat ceva mai liniştit, sfârşind prin obţinerea autorizaţiei de mediu pentru începerea exploatării, cu toate că metoda de exploatare va fi similară cu cea de la Roşia Montană. În lipsa unor scandaluri mediatice, firma Deva Gold nu a avut niciun interes să-şi arate implicarea în viaţa cetăţii. În Certej canadienii nu au angajat foarte multă lume, nu au renovat nicio casă, nu s-au implicat aproape deloc în viaţa comunităţii. La o aruncătură de băţ, Săcărâmbul, o localitate încărcată de istorie şi tradiţie minerească, aşteaptă să fie pusă în valoare aşa cum în judeţul vecin, Roşia Montană îşi recapătă strălucirea de altădată. Oamenii din Certej sunt blazaţi, speră doar în redeschiderea mineritului. Nu există voci care să se opună pentru că mineritul înseamnă viaţa şi viitorul lor.