141 de ani de la trecerea „Craiului Munţilor” la cele veşnice. Ca în fiecare an, românii îl comemorează pe Avram Iancu la Ţebea
Mii de oameni sunt aşteptaţi la Serbările Naţionale care se organizează la Ţebea cu ocazia comemorării a 141 de ani de la moartea lui Avram Iancu, supranumit de moţi Craiul Munţilor.
Conducătorul revoluţiei paşoptiste din Transilvania, Avram Iancu, a trecut la cele veşnice în 10 septembrie 1872, la Baia de Criş, şi a fost înmormântat, după cum el însuşi a cerut, în cimitirul din Ţebea, lângă gorunul de sub care Horea le-a vorbit moţilor înainte de Răscoala de la 1784.
Craiul Moţilor, plâns de întreg Ardealul
Istoricul Silviu Dragomir a lăsat câteva însemnări despre ultima zi din viaţa Craiului Munţilor, aşa cum le-a reconstituit el, după relatări ale oamenilor din Brad şi Baia de Criş. „În cursul anului 1872, Iancu se simţea bolnav şi istovit de puteri. În lunile de primăvară a fost îngrijit timp mai îndelungat în spitalul din Baia de Criş. Către sfârşitul lunii august petrecu câteva zile la preotul Toma Faur din Valea Bradului. Pe urmă a plecat din nou spre Baia de Criş. Aici îl ajunge secera morţii, la 10 septembrie 1872. S-a culcat pe o rogojină de cu seară, la cartierul său obişnuit, în casa brutarului Ion Stupină, zis Lieber. A doua zi dimineaţa şi-a dat sufletul în urma unei noi hemoragii, înfrânt acum definitiv de «veforele timpului». Nu avea nimic asupra lui decât o năframă zdrenţuită, fluierul de cireş şi jalba către împărat, unsă şi mototolită. Corpul neînsufleţit a fost depus pe catafalc în casa lui Ion Simionaşu, asesor la sedria orfanală. Judeţul Zarandului a hotărât să-i facă funeralii ca unui mort al naţiunii”. Cronicile vremii consemnează că, la înmormântarea lui Avram Iancu a fost atâta lume încât cortegiul s-a întins din centrul comunei Baia de Criş, până în cimitir la Ţebea, pe o distanţă de peste doi kilometri. Avram Iancu a fost condus pe ultimul drum de către moţii săi dragi, dar şi de delegaţi veniţi de peste tot din Ardeal.
"…şi dacă o fi să mor, numai aici să mă îngropaţi“ (Avram Iancu)
Avram Iancu a cerut încă din timpul vieţii să fie înmormântat la Ţebea, lângă Gorunul lui Horea. De fapt ultima perioadă a vieţii acesta şi-a petrecut-o în Zarand, fiind internat de mai multe ori în spitalul din Baia de Criş. Intelectualitatea română dar şi câţiva maghiari din Baia de Criş, Hălmagiu şi Brad l-au găzduit de nenumărate ori pe Iancu în timp ce umbla „rătăcit” din localitate în localitate cântând din fluier şi vorbind cu oamenii. La slujba de înmormântare din 13 septembrie au slujit 36 de preoți, în frunte cu protopopii Mihălțanu (ortodox) din Brad și Balint (unit) din Roșia Montană. În fruntea convoiului funerar pășeau foștii comandanți militari ai românilor, care se mai aflau în viață: Simion Balint, Axente Sever, Mihai Andreica, Nicolae Corcheș și Clemente Aiudeanu. Pentru a anunța moartea sa, clopotele bisericilor din Munţii Apuseni au răsunat timp de trei zile și trei nopți. Comitetul de înmormântare l-a declarat "erou al națiunii". Înmormântarea a avut loc sub Gorunul lui Horea din curtea bisericii ortodoxe din Țebea, după dorința lui Avram Iancu. Peste 10.000 de persoane, au participat la înmormântare. Moții au sosit călări din Vidra de Sus încă din data de 11 septembrie, pentru a-l priveghia. Ceremonialul funebru a început la ora 14, în 13 septembrie, în Baia de Criș, apoi convoiul, care se întindea pe mai mult de doi kilometri, a pornit spre Țebea. Pe tot parcursul s-a cântat „Marșul lui Iancu” și „Deșteaptă-te, române!”. Când primii oameni intrau în Țebea, ultimii din coloană abia porneau din Baia de Criș. În fruntea convoiului mergea un tânăr cu un drapel în culorile românești roșu-galben-albastru, drapate în negru. În momentul în care sicriul a fost coborât în groapă, s-au tras salve de pușcă, în semn de onoruri militare. Crucea de piatră a fost donată de preotul român Ioan Tisu, iar pe ea a fost inscripționat simplu: "AVRAM IANCU, ADV(OCAT), PREF(ECTUL) LEG(IUNILOR) ROM(ÂNE) în anul 1849-9. +1872".
