Liliecii, mai importanți decât oamenii. O familie a rămas blocată între DN 76 și viitoarea autostradă Deva-Lugoj. CNAIR a lăsat-o fără casă, dar construieşte o „peşteră” pentru câteva mamifere zburătoare protejate de lege (GALERIE FOTO)
O peșteră de lilieci, aflată pe traseul viitoarei autostrăzi Deva-Lugoj, este mai importantă pentru statul român decât o familie, cu patru persoane. Pentru lilieci, va fi construită o nouă „peșteră”, unde aceștia vor fi mutați. Pe oameni, statul i-a despăgubit în bătaie de joc, şi i-a lăsat, practic, în calea zecilor de utilajel care sapă în dealul din spatele casei lor, pentru a construi viitoarea autostradă.
Familia Ursu, din satul Șoimuș, trăiește o adevărată dramă, de când a aflat că prin spatele casei lor va trece autostrada. La început, însă, au sperat că statul român le va da bani suficienți ca să se mute. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (acum CNAIR) le-a oferit 99.000 de lei pentru tot ce construiseră o viață întreagă. Mult prea puțin, spun oamenii. Au urmat calea legală. Au dat CNADNR în judecată, cerând o plată corectă pentru expropriere. În 2015, Tribunalul Hunedoara le-a dat dreptate, și a obligat statul la plata a peste 220.000 de lei către familia Ursu. Compania, însă, a făcut recurs, la Curtea de Apel Alba Iulia. 545 de metri din tot terenul despăgubit au dispărut, pur și simplu. CNADNR nu îi voia, pentru că nu avea nevoie de ei, iar judecătorii au decis să nu îi mai despăgubească. Este vorba despre o suprafață de teren care, practic, se află poziționată între DN 76 și viitoarea autostradă. „În 2013 a început procesul. În 2015, Tribunalul Hunedoara a dat sentința să se despăgubească toată suprafața. CNADNR a făcut recurs la Curtea de Apel Alba și a spus că sunt bani prea mulți și lor nu le trebuie partea aceasta. Judecătorii au spus că, dacă nu le trebuie partea aceea, nu se despăgubește. Și la Tribunal și la Curtea de Apel au fost experți care au spus că nu se poate locui aici”, spune Mariana Ursu, nora familiei Ursu, din Șoimuș. Curtea de Apel Alba Iulia a decis că oamenii nu mai trebuie să primească 220.000 de lei, ci doar 142.000 de lei. „Calea de atac, ultima care am avut-o, a fost o revizuire. Am făcut-o și ne-au respins-o din start. Am avut pomi fructiferi, nu ne-au despăgubit deloc, au lăsat-o într-o coadă de pește. Asta e justiția din România. Așa a hotărât statul. Ei nu au venit să vadă ce e aici. Ai luat viața unui om, pentru că i-ai luat casa. Justiția română greșește. Cel mai rău este că greșește în defavoarea oamenilor”, mai spune femeia.
Copiii dorm în mașină, bătrânii într-o casă şubrezită
Anul trecut, toate casele din jurul lor au fost dărâmate de buldozere. A lor a fost distrusă de utilaje. Peretele dinspre drumul național, o bucătărie și un grajd, mai aduc aminte de casa care era odinioară. Zi de zi, cu fiecare utilaj care trece prin spatele imobilului, ce a mai rămas din casă șubrezește. „Casa a fost despăgubită, pentru că i-a fost stricată structura de rezistență. Avem un grajd frumos, care imediat o să cadă. Probabil s-au gândit că vom pleca de bunăvoie. Socrii mei dorm în bucutăria aceasta, care a rămas. Noaptea dorm liniștiți și fără frică, pentru că nu lucrează muncitorii, iar ziua nu stăm în casă”, spune Mariana Ursu. Bătrânica, Viorica Ursu, sprijinită într-un toiag, din cauza bătrâneții și din cauza faptului că, de supărare, în urmă cu doi ani a suferit un accident vascular, spune, cu un zâmbet amar: „De când ne chinuim așa…”. „Le-am spus să facă un zid de protecție. Deocamdată lucrează în partea cealaltă, dar când o să fie să facă terasamentele și amenajările, atunci va fi problemă”, spune soțul Marianei, Viorel Ursu. Nu au loc în acea bucătărie toți patru, așa că, de astă primăvară, cei mai tineri dorm în mașină. Noapte de noapte. „Acum, noi dormim într-o mașină. În anul 2017. Într-o țară europeană. Iarna trecută, am dormit acasă la mama mea, la Hunedoara, toți. În casa aceasta nu se poate dormi iarna. Soacra mea a făcut o criză de coloană, de abia se mișca, săraca. Am mers cu toții la mama. Când a dat colțul la iarbă, am venit înapoi”, spune Mariana Ursu.
Familia Ursu: „Omul nu e pe cale de dispariție. Liliecii sunt!”
Peștera de liliceci este la o distanță de câteva sute de metri de casa familiei Ursu. Pentru lilieci, CNANDR, transformat acum în CNAIR, va construi o nouă „peșteră” în care vor intra materiale de construcţii cât pentru o casă de 100 de metri pătraţi. Familia Ursu vrea doar o casă. O casă în care să locuiască. Cel mai trist, din punctul lor de vedere, este faptul că statul român pune preț mai mult pe lilieci, și nu pe oameni. „Eu nu am vrut bani. Am vrut o casă aici în comună, de aceeași dimensiune. Eu am serviciu, soțul are serviciu. Dar, cu banii ăia noi nu putem construi ce am avut aici. Liliecii sunt protejați de lege. Oamenii, nu! Cine-i omul ca să fie protejat? Omul nu e pe cale de dispariție. Dintre atâția oameni cât sunt, că dispărem noi patru, ce mai contează”, spune cu zâmbetul pe buze nora casei, dar în ochii i se poate citi mâhnirea.
Deschiderea unui nou proces este, astăzi, singura șansă pentru a reveni la viața normală pe care o duceau, până la a le fi distrusă casa. Oamenii însă au tăria de a lupta până la capăt pentru dreptul lor. „Noi trebuie să deschidem proces pentru a ne despăgubi și partea cealaltă. O luăm de la capăt. Ne trebuie timp, răbdare, dar nu putem să lăsăm de pomană totul. Dacă statul ar fi venit și ar fi zis: vă dau de pomană un teren, o casă, da! Îmi dă ceva statul de pomană? Nici noi nu putem să îi dăm!. Noi pentru ceea ce merităm, trebuie să ne luptăm. Speranța moare ultima. Dacă ei vor să <jucăm>, <jucăm>”, susține Mariana Ursu.
Citeşte şi:
2 Comments