Un jurnalist, pe lista „Premianților fără premii”
În această primăvară se împlinește un sfert de veac de când există televiziune în Deva, o istorie vie a jurnalismului, o industrie care a crescut și s-a dezvoltat ca parte a societății din care face parte. Tocmai de aceea, unul dintre artizanii fenomenului se va afla, mâine, la statuia lui Decebal din centrul Devei, pentru a primi aprecierile hunedorenilor.
Primăvara anului 1990 l-a prins pe un om entuziast demarând un proiect îndrăzneț. Petru Meszaros, pentru că despre el este vorba, a luat atunci inițiativa să lipească pe stâlpi afișe prin care îi invita pe doritori să se întâlnească în vederea înființării unei televiziuni, primei televiziuni din Deva, de după Revoluție. Așa a început istoria postrevoluționară a presei audiovizuale sub cetate. „Un martie capricios al anului 1990 îl găsea pe un devean lipind afișe pe stâlpii municipiului reședință de județ. Era Petru Meszaros, Peti pentru cei apropiați lui. În acea perioadă fiecare făcea ce-l tăia capul. Unii vindeau cuie ruginite și rulmenți la sârbi, alții se gândeau cum să facă primul milion din furăciuni permise de haosul de după Revoluție, alții cum să-și dezvolte o afacere. „Ungurul” nostru nu avea ceva mai bun de făcut decât să lipească afișe prin care anunța constituirea unui grup de inițiativă care urma să încerce deschiderea unei televiziuni locale la Deva. La acel moment doar Televiziunea Liberă Timișoara emitea ca un post privat, altul decât televiziunea națională scăpată proaspăt din chingile cenzurii comuniste. Pe tot parcursul acestui sfert de veac a existat un fir roșu, neîntrerupt, al ideii de televiziune în județul Hunedoara. Iar acela a fost Petru „Peti” Meszaros”, îl descrie Vladimir „Nunu” Brilinsky, unul dintre numeroșii jurnaliști care au lucrat cu premiantul ediției cu numărul 62. Întâlnirea va avea loc la ora obișnuită, 11.00.
