Sătui de condiţiile mizere în care lucrează, poştaşii ies în stradă

Compania Naţională Poşta Română comite un suicid lent şi sigur din cauza indiferenţei conducerii. În plus, poştaşii sunt nemulţumiţi de condiţiile de lucru demne de anii ’50. De exemplu, aproape un sfert dintre angajaţii Poştei din judeţul Hunedoara nici măcar nu pot să-şi ia concediu de odihnă.

Poştaşii hunedoreni vor picheta sediul Prefecturii săptămâna viitoare. Pe 7 mai vor merge la un miting în Capitală, iar după data de 14 mai vor organiza un miting la Deva. Seria de proteste are loc la nivel naţional şi este provocată de o listă întreagă de neajunsuri pe care le reclamă poştaşii, începând de la salariile prea mici şi terminând cu faptul că mulţi dintre ei pot să-şi ia concediu doar pe hârtie. „În 2011, din Codul Muncii s-a eliminat posibilitatea angajării de personal pe durata concediilor de odihnă. Mai mult, noul Cod al Muncii prevede că orice angajat este obligat să-şi ia minimum 10 zile de concediu consecutive într-un an. În judeţul Hunedoara avem 106 agenţi poştali (factori poştali care activează în mediu rural – n.red.) care, efectiv, nu pot să-şi ia concediu. E vorba de aproape un sfert din numărul total al poştaşilor din judeţ. Vorbim mai ales de comune din zone montane, unde distanţele zilnice de parcurs ajung şi la 70 – 80 de kilometri. Regula este ca agentul din comuna alăturată să preia sarcinile celui care intră în concediu, lucru imposibil însă, în principal din cauza distanţelor mari de parcurs”, spune preşedintele filialei judeţene a Sindicatului Lucrătorilor Poştali, Florin Cheţe.

1000 de sinecuri

Cheţe, care este şi vicepreşedinte la nivel naţional al organizaţiei sindicale, spune că, la ora actuală, în Compania Naţională Poşta Română sunt între 900 şi 1000 de angajaţi care au salarii cuprinse între 5.000 şi 7.000 de lei, dar care nu fac mai nimic. Asta în timp ce un oficiant, sau un factor poştal, câştigă, în medie 1.400 de lei. „În sediul central, cu vreo cinci ani în urmă, erau 200 de oameni. Acum sunt vreo 700. Fiecare nou director, când a venit, a venit cu echipa lui. Când a plecat, a plecat doar el şi unul sau doi colaboratori, restul au rămas. În 2014, direcţiile regionale de poştă s-au desfiinţat. Persoanele de acolo au rămas însă angajate în companie cu aceleaşi salarii şi 70 la sută dintre acestea, pur şi simplu, n-au de lucru. Am pus problema asta şi ni s-a răspuns că nu se poate ca un fost director să fie pus să lucreze ca oficiant. Acum, mai rău, conducerea centrală a companiei, impune criterii de performanţă directorilor judeţeni. Asta deşi deciziile sunt extrem de centralizate. De exemplu, la Deva, a trebuit să stăm trei săptămâni cu un geam spart la un oficiu, pentru că atât a durat aprobarea unui referat. Aproape orice solicitare ce pleacă din judeţ trece pe la Timişoara, apoi ajunge la Bucureşti şi se întoarce după trei săptămâni, pe acelaşi traseu”, adaugă Florin Cheţe.

Cum moare „a patra armată a ţării”

Poşta Română are (încă) cea mai extinsă infrastructură. Deşi prestează, de exemplu, servicii de curierat rapid la jumătate din tarifele practicate de companiile private de profil acestea nu prea sunt solicitate de către clienţi. Prima cauză: serviciul nu este promovat prin reclamă. A doua cauză: oficiile poştale arată mai rău ca acum 20 de ani. În poşta hunedoreană încă se mai lucrează cu imprimante „cu ace”, computere vechi de 20 de ani şi softuri improvizate de it-işii companiei. În mai multe comune hunedorene, poştaştii duc corespondenţa cu calul şi căruţa şi în toată poşta din judeţ mai există o singură femeie de serviciu.