Restaurarea de la Mălăieşti a devenit şi mai „manelistică”. Monumentul de secol XIV – XV s-a ales cu geamuri de plexiglas pe un foişor care n-a existat în varianta originală

Specialiştii în domeniul restaurărilor care au spus de la bun început că restaurarea Cetăţii Mălăieşti a fost făcută „manelistic” beneficiază acum de un nou argument: geamurile de plexiglas montate pentru a izola, practic, foişorul amenajat deasupra turnului-donjon. Reprezentanţii Primăriei Sălaşu de Sus evită răspunsuri clare.

Cetatea Mălăieşti a fost restaurată în perioada 2012 – 2015 cu aproape 2 milioane de euro, bani europeni. Imediat după finalizarea lucrărilor, în mediul de specialitate au apărut voci care au spus că restaurarea a fost făcută „manelistic”. Materiale de proastă calitate şi prezenţa unor geamuri-termopan în „ochiurile turnului” au fost cele mai des întâlnite argumente ale contestatarilor. Acum geamurile de plexiglas puse-n rame de lemn (care, de la distanţă, sunt confundate cu nişte termopane) par a fi „cireaşa de pe tort”.

Informaţii uitate

Actualul primar al comunei Sălaşu de Sus, Ioan Vlad (fost responsabil de urbanism în cadrul instituţiei), spune că nu ştie mai nimic despre montarea geamurilor, pentru că decizia s-a luat înainte de alegerile locale din 2016. Fostul viceprimar, Valer Haitău, îl contrazice şi afirmă că Ioan Vlad a purtat discuţii, ca responsabil de urbanism al Primăriei, pe tema unei soluţii pentru „izolarea” foişorului, cu proiectanţii. „Domnul Vlad trebuie să ştie, doar el a vorbit cu proiectantul şi cu cei de la Direcţia pentru Cultură când s-a căutat o soluţie. El a întrebat dacă avem voie să punem panouri demontabile. A trebuit să facem ceva pentru că acolo intrau şi zăpada, şi ploaia. S-a infiltrat apa în încăperile inferioare şi au fost probleme mari. Apoi, mai sunt şi păsările care intră şi fac mizerie. Acele panouri de plexiglas sunt puse-n rame de lemn şi se pot demonta”, spune fostul viceprimar. Degeaba se pot demonta, pentru că, din primăvara anului trecut şi până ieri, panourile n-au fost date jos niciodată. Actualul primar, Ioan Vlad, spune că vor fi date jos, dar nu neapărat pentru că sunt total nepotrivite cu monumentul, ci pentru că trebuie spălate. Contactat din nou de „Glasul Hunedoarei”, în ce priveşte decizia montării plexiglasului înrămat, Vlad a declarat că nu-şi mai aminteşte când şi cu cine a discutat, ca responsabil de urbanism, pe tema asta.

Prof A.A. Rusu: „E clar o greşeală de arhitect”

Profesorul Adrian Andrei Rusu, unul dintre cei mai buni specialişti în Epoca Medievală ai României, spune că, de fapt, la Mălăieşti există un întreg lanţ de greşeli în ce priveşte restaurarea, fapt care are drept consecinţă şi apariţia „geamurilor de plastic”. „E o greşeală de arhitect acolo. În 1982 eu şi cu un coleg care acum trăieşte în Germania am întocmit un studiu complex care a vizat Cetatea Mălăieşti. În acel document ofeream şi soluţii pentru restaurare. Nişte doamne arhitect au furat, practic, acel studiu doar că au dorit să fie mai creative şi au adăugat lucruri. De exemplu, nivelul superior actual al turnului, cel din cărămidă, nu a existat niciodată în componenţa monumentului. Doamnele în cauză nu au studiat nici curenţii de aer din zonă. Cetatea e la intersecţia a două văi, iar curenţii care se formează acolo duc zăpada şi ploaia exact în acel foişor pe care l-au construit strict în scopuri turistice. Acel turn e închis ca o etuvă, situaţie care va avea efecte dezastruoase. Veţi vedea că toate piesele expuse în turn vor rugini. Să nu mai spun că deja cimentul turnat pe coama zidurilor a început să crape. Asta înseamnă că peste doi-trei ani se vor disloca porţiuni de zid. Fără îndoială că turnul avea punct de observaţie şi avea şi un acoperiş, doar că acel punct se afla cu un nivel mai jos. Eu cred că o soluţie convenabilă ar fi fost montarea unor obloane de lemn detaşabile”, ne-a declarat prof. dr. Adrian Andrei Rusu.

DJCPCN recunoaşte: lucrarea e ilegală

Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional, se pare, nu cunoştea până ieri situaţia de la Mălăieşti. În urma întrebărilor adresate de noi, consilierul direcţiei pentru patrimoniu imobil, Dorin Kladni, a declarat: „Acolo e o lucrare reversibilă (în sensul că, teoretic, panourile de plexiglas pot fi date jos şi remontate, când e nevoie, destul de uşor – n.red.), care nu era prevăzută în proiectul iniţial de restaurare şi pentru care nu s-a cerut niciun aviz. Vom merge acolo într-un control chiar săptămâna aceasta şi vom vedea ce sancţiuni se impun. De asemenea, vom cere prezentarea mai multor variante pentru ca acel foişor să fie, totuşi, protejat de intemperii, însă, de data aceasta va fi vorba de o soluţie avizată de forurile competente în domeniu”.

Donjon cu punct de observaţie pentru vecinii duşmani

Turnul de la Mălăieşti a fost construit la finele secolului al XIV-lea de către familia cnezială Sărăcin. Mai târziu au apărut zidurile de apărare şi încă trei turnuri. Totuşi, donjonul rămăsese cel mai înalt, iar profesorul A.A. Rusu spune că, o bună bucată de vreme, scopul său a fost acela de a observa mai ales „mişcările” dinspre Cetatea Colţ, deţinută de familia Cândeştilor, principalii duşmani ai Sărăcinilor. În varianta originală, turnul donjon avea 11 metri înălţime. Încăperea de la baza lui era folosită drept depozit, iar celelalte constituiau loc de refugiu pentru nobilii care locuiau, de fapt, în vechea cetate medievală, mult mai mare, aflată cândva în Sălaşu de Sus şi ale cărei ruine sunt acum destul de greu vizibile pe partea stângă a intrării în sat dinspre DN 66.