Monumente uitate de autorități. Castelul din Săcel ascunde în ruinele sale o istorie zbuciumată

Castelul din Săcel, Țara Hațegului, ai cărui ultimi proprietari au fost familia baronului Nopcsa-Pallavicini s-a construit în jurul anului 1872. Castelul, parcă recreat după basmele copilăriei, a fost cândva unul dintre cele mai frumoase reședințe nobiliare din Țara Hațegului. Acum, din păcate, este o ruină gata să se prăbușească.

Site-ul castele din transilvania.ro prezintă povestea castelului din Săcel și a ultimului său proprietar. Proprietatea din jurul castelului  și un conac mai mic au aparținut  familiei de nobili de origine română, Naláczy,cu proveniență din satul Nălați, după cum se deduce din numele lor.  O legendă, neconfirmată documentar, spune că proprietarii castelului  au avut foarte multe datorii față de familia Nopcsa, care își avea reședința în Silvașu de Sus, încât în schimbul datoriei strânse, baronul Laszlo Nopcsa, făcut celebru de romancierul maghiar Jokai Mor sub numele de „Faţă Neagră”, a sechestrat acest domeniu. În anul 1872, administrarea proprietății a fost preluată de către Elek Nopcsa, fiul mai mic al baronului. El a fost cel care a construit castelul, s-a mutat aici și a executat lucrări de agricultură modernă, spre exemplu a fost primul care a adus o mașină de treierat în județul Hunedoara. Primul fiu al lui Elek, aventurierul  Ferenc Nopcsa, de al cărui nume se leagă încercări de a ajunge rege sau servicii de spionaj, în străinătate, mulțumită rezultatelor sale semnificative în domeniul paleontologiei, a fost considerat și un mare om de știință.

Un sfârşit tragic

Pe lângă faptul că a fost cel care a descoperit fosila dinozaurului Magyarosaurus Dacus, în 1903 a intrat în serviciul de spionaj austro-ungar. În timp ce lucra pentru înarmarea triburilor din Albania, a scris o etnografie a Albaniei, în patru volume. În 1923, la Conferința de la Trieste, s-a prezentat auto-proclamându-se moștenitor al tronului Albaniei, însă acest lucru nu a fost admis nici de Marile Puteri, care nu doreau ca un membru al familiei Nopcsa să preia tronul, dar nici de Monarhie. În 1916, și-a terminat misiunea în Albania, continuându-și activitatea renumită și în România. Astfel, deghizat în cioban nomad, a stabilit un inel de spionaj. El a fost demascat de supraveghetorul său, care era un agent dublu. În momentul proclamării Republicii Sovietice, baronul Nopcsa a deturnat un avion, cu care a părăsit ţara. În anul 1920, Institutul Geologic Român i-a propus să i se alăture, dar baronul a respins această ofertă și s-a reîntors în Săcel, unde țăranii rebeli l-au bătut aproape până la moarte. Rana de la cap cu care s-a ales atunci nu s-a mai vindecat, și tot atunci a început să aibă probleme cu nervii. Între 1925 și 1929, Ferenc Nopcsa a devenit directorul Institutului de Geologie din Budapesta. În 1933 a suferit o depresie severă, în urma căreia și-a împușcat prietenul și secretarul,  Bajazid Elmaz Doda. După comiterea acestui fapt, baronul s-a sinucis și neexistând date despre fratele său, Elek, se presupune că descendenții de sex masculin ai familiei au dispărut. În 1908, sora sa, Ilona (1883-1963), a devenit soția contelui Albert Pallavicini și s-a mutat în Italia. Moștenitorii nu au solicitat restituirea castelului.

Proiect la faza de intenţie

Constructorul clădirii cu forma în plan alungită, construită pe două nivele, s-a inspirat din castelele medievale, fapt atestat de frontonul zimțat al fațadei vestice, de turnul de colț impozant, cu forma în plan dreptunghiulară, cu creneluri, cât și de turnulețul octogonal, aflat pe partea de est, respectiv de poarta crenelată, acestea toate oferind ansamblului de clădiri o înfățișare de basm. Fațada principală este accentuată de un rezalit central, de forma unui bastion, a cărui ziduri de susținere și piloni, respectiv creneluri, fac referire, asemenea fațadei vestice, la perioadele istorice. Intrarea principală se află sub arcada de la parter, iar arcada de la etaj face accesibilă intrarea din pridvor, în parc. Pe acoperișul piramidal, aflat deasupra rezalitului, se află o giruetă în formă de dragon. Ferestrele fațadei principale sunt cu închidere dreaptă, deasupra ferestrelor de la etaj aflându-se sprâncene de cornișă, pătrate, în stil Tudor. Ferestrele fațadei vestice și ale turnului octogonal sunt în arc frânt. Astăzi, clădirea stă pustie, jefuită, cu tencuială care cade, cu geamuri sparte și fără mobilier. Castelul se află în proprietatea Consiliului Județean Hunedoara și, deși nu demult a fost folosit de o școală specială, astăzi nu mai este în uz. În urmă cu aproape patru ani s-a vorbit despre un proiect de reabilitare a castelului din Săcel depus de Consiliul Județean Hunedoara. De atunci totul a rămas la faza de intenție.