Meciul adevărului pentru România la Euro 2016

După înfrângerea din faţa Franţei, lăudată parcă mult mai mult decât era cazul, naţionala României se află astăzi în faţa unui examen adevărat, primul de la acest Campionat European.

Desigur, şi jocul cu Franţa era important (tot trei puncte sunt puse în joc şi la un meci cu Germania, şi la unul cu San Marino…), dar acolo ne-am dus în mod evident „la mica ciupeală”, dovedind o mentalitate tipic mioritică.

Cum nu am obţinut nimic în faţa gazdelor turneului final, din motive care ţin de valoarea intrinsecă şi de modul de abordare al unui asemenea meci, ne-au mai rămas cele două partide, cele pe care de fapt contam încă de la tragerea la sorţi a grupei, ca să ne facem punctele necesare calificării în optimi: întâlnirile cu Elveţia şi cu Albania.

Ne trebuie minim patru puncte din două meciuri

Repet, sistemul actual al Europeanului, cu două echipe calificate din fiecare grupă plus alte patru locuri 3 din cele şase grupe, permite calcule pe care o competiţie cu mod de desfăşurare clasic – două din patru calificate din grupe – le interzice. Numai că este extrem de riscant pentru o formaţie aflată în situaţia actuală a Naţionalei noastre, cu zero puncte după primul meci, să joace la egal în faţa unei echipe ca Elveţia, care are deja 3 puncte şi perspectiva unui meci care poate fi abordat extrem de lejer cu Franţa în ultima etapă (un egal s-ar putea să fie suficient ambelor pentru a ocupa primele două locuri la final). La un egal astăzi cu Elveţia, chiar în eventualitatea roză a unei victorii asupra Albaniei, cel mai probabil ar fi un loc 3 în grupă care ne-ar aduce în optimi o „misiune imposibilă” în faţa Angliei sau Germaniei (favoritele grupelor B, respectiv C). De aceea e necesar ca meciul cu Elveţia de diseară – ora 19 – să fie abordat de o manieră diferită decât cea cu care România este obişnuită.

O altă partitură tactică

Dacă la meciul cu francezii Iordănescu a făcut ce ştie el mai bine, adică a pus în teren o echipă alcătuită din jucători cu sarcini preponderent defensive, pentru a bloca presupusa forţă de atac zdrobitoare a gazdelor (şi până la urmă s-a dovedit că nici nu a fost dracul chiar atât de negru…), în faţa elveţienilor Generalul nu mai are o asemenea scuză. Elveţia e o echipă de calibrul nostru, nici mai bună nici mai rea, diferenţa urmând să se facă strict în funcţie de calitatea jocului colectiv prestat, nu de cine ştie ce supervalori individuale. Numai că la acest meci va trebui să jucăm la victorie, să punem accentul pe construcţia atacurilor şi pe finalizare, nu pe o posesie de dragul posesiei, cum ne place atât de mult să prestăm „la alibi” în jocul Naţionalei.

Sunt anunţate şi ceva schimbări în garnitura de start. Cel mai probabil vor reveni în primul 11 titularii din preliminarii Torje şi Keşeru, adică oamenii care au mai şi marcat goluri. Vor dispărea Popa şi Andone, şterşi în meciul cu Franţa. Între buturi se pare că Iordănescu va merge în continuare pe mâna lui Tătăruşanu, deşi acesta a gafat şi nu se află în cea mai bună formă.

Echipa probabilă: Tătăruşanu – Săpunaru, Chiricheş, Grigore, Raţ – Hoban, Pintilii – Torje, Stanciu, Stancu – Keşeru.