Deva mileniului III: cea mai circulată stradă e, de fapt, o bătaie de joc

Strada Sântuhalm este cea mai circulată din reşedinţa de judeţ. Peste 30.000 de vehicule trec zilnic pe aici. Strada, aşa cum apare ea pe hărţile Primăriei Deva, este, de fapt, o porţiune din Drumul Naţional 7. Strada Sântuhalm nu mai are de vreo 10 ani nici rigole, nici trotuare, iar parapetele metalice puse aici sunt o glumă macabră. Localnicii au făcut hârtii peste hârtii şi n-au rezolvat nimic. Vreo doi dintre ei n-au mai răbdat umilinţele şi au dat în judecată Primăria Deva şi Compania Naţională de Drumuri. Au câştigat. Degeaba, însă. Per ansamblu, situaţia e neschimbată şi se agravează de la o zi la alta.

Cu aproape trei săptămâni în urmă, o femeie de 76 de ani a murit într-un accident rutier petrecut pe strada Sântuhalm. Mergea regulamentar, pe partea stângă a drumului, când a fost lovită de o maşină. Şoferul a scăpat, pe motiv că femeia nu se afla pe trotuar (trotuarul inexistent), ci pe carosabil.

Adrenalină pe trotuar

Practic, pe DN 7, în Sântuhalm, nu mai există trotuare. Dacă eşti mai corpolent şi ai ghinionul să te afli pe aşa-zisul „trotuar” când vine o maşină pe banda I, ai toate şansele să te trezeşti acroşat sau lovit de „bestia” cu motor. Dacă se întâmplă ca vehiculul în cauză să fie un camion, şansele de a fi accidentat se dublează. În plus, aşa-zisul trotuar este şi acum acoperit de nisipul antiderapant împrăştiat astă iarnă. CNADNR nu-l curăţă pe motiv că Primăria trebuie să facă asta, iar Primăria nu urmăreşte dacă maşina de măturat merge pe unde trebuie, sau pe mijlocul benzii I de circulaţie, cum se întâmplă de fapt, caz în care nu „deranjează” cu nimic nisipul ce devine şi mai alunecos când plouă. Mai mult, deşi a fost „reabilitat” în 2008, iar recent s-a refăcut şi canalizarea, apa tot se mai adună pe şosea, după care se scurge în curţile oamenilor. Dar acesta este ultimul neajuns pus pe listă. Localnicii pur şi simplu se tem pentru vieţile lor şi, mai ales, ale copiilor lor. Nimeni, nici Primăria, nici Poliţia şi nici Compania de Drumuri Naţionale nu-i ascultă.

Pericole la fiecare pas

„Mi-e teamă pentru mine, dar mai ales pentru băiatul meu de 16 ani. Face naveta la Deva, îl lasă microbuzul în staţie, trece strada, după care vine 300 de metri pe marginea drumului, spre casa noastră. E total aiurea situaţia asta de aici. Trecerea de pietoni nu e semnalizată, nu e făcut nimic pentru ca pietonii să fie cât de cât protejaţi. Parapeţii ăştia metalici, după ce că sunt puţini, sunt prinşi în nişte şuruburi şi zboară la cea mai slabă lovitură”, spune o femeie din sat care a nu a dorit să-i fie publicat numele.

„Eu trec strada, pe trecerea de pietoni, doar când e roşu pentru maşini la semaforul acela de la 100 de metri distanţă. Pe marginea drumului, de multe ori mi se întâmplă să vreau să alerg, ca să nu fiu lovită de maşini. Doar că e riscant, pentru că nisipul ăsta e alunecos, mai ales când plouă. Mai rău, la trecerea de pietoni, dacă ai un camion pe banda I şi vii cu maşina pe banda a II-a, n-ai absolut nicio şansă să vezi la timp un pieton care începe traversarea. Nici măcar un indicator de semnalizare a trecerii nu mai avem aici”, declară Aurelia Igna. Soţul ei, Cornel Igna, este la fel de indignat: „Am cerut limitări de viteză, o cameră de luat vederi, ori un radar fix aici, am cerut doar trei benzi de circulaţie, astfel încât să fie loc şi pentru trotuare făcute cum trebuie, protejate cu parapeţi grei. Din 2010, tot facem la hârtii şi adrese degeaba. Nu ne rămâne decât să ne adunăm şi să-i dăm în judecată, la fel ca-n problema canalizării”.