Bogdan Stănescu: „CEH a scăpat trenul”

Fostul preşedinte al Consiliului de Administraţie al CEH, Bogdan Stănescu, este cunoscut drept „bugetarul de lux”, deţinând simultan mai multe slujbe la stat (etichetă pe care o respinge, declarând în presa centrală că n-a cumulat niciodată mai mult de cinci funcţii). Din vara anului trecut a fost administrator special al CEH, apoi preşedinte al CA. A fost o prezenţă destul de discretă în presa hunedoreană în perioada amintită. A fost schimbat în februarie anul acesta, PSD punându-şi oamenii în Consiliul de Administraţie. Directorul general, Michael Melczer, a rezistat doar până în 2 mai, când nu i s-a mai prelungit mandatul, fiind schimbat tot cu un membru de partid. Intenţionat am lăsat să treacă o vreme până la momentul în care să-i solicităm un scurt interviu. Nu am vrut „declaraţii la cald”, pentru că, deseori, acestea sunt făcute sub emoţiile momentului. Ieri am discutat însă cu Bogdan Stănescu despre numirile de şefi şi despre şansele CEH de a se salva de la dispariţie.

Credeţi că-şi aveau rostul schimbările de directori de la CEH şi chiar şi cele din componenţa Consiliului de Administraţie?

Categoric nu, dar pot fi acuzat de subiectivism pentru că eu cunosc foarte bine managementul de acolo, pe fiecare dintre oamenii cu care am colaborat, inclusiv actualul director general, pe fostul director general…  Eu când am căutat director general, în 2016, nu voia nimeni să preia o astfel de companie.

De ce?

Pentru că nimeni nu credea în proiectul Hunedoara. Toată lumea se gândea doar la faliment sau, mă rog, construiau această idee. Eu am fost printre puţinii care credeau în altceva. L-am găsit apoi şi pe domnul Melczer care a crezut şi el (în altceva decât falimentul – n.red.). Dovadă sunt şi rezultatele economice din lunile ianuarie şi februarie (profit de aproximativ 16 milioane de lei – n.red.), chiar dacă erau luni de iarnă. Toată lumea o să spună c-au fost luni de iarnă şi de-asta a fost CEH pe profit. Noi am fost pregătiţi să obţinem acel profit, pentru că au mai fost şi alte luni de iarnă în care CEH n-a avut profit.

Au fost şi alte luni de iarnă dar nu au fost chiar atât de geroase şi nu a existat o criză a energiei atât de acută…

De acord şi cu acest lucru, dar numai că, totuşi, de la înfiinţarea Complexului şi până în prezent, dacă ne uităm în istoricul lui financiar o să vedem că ianuarie – februarie 2017 sunt singurele luni cu profit.
Atunci cum se pot justifica schimbările acestea? La Consiliul de Administraţie s-a făcut schimbarea pe criterii politice, e evident, dar schimbarea de manager s-a făcut pe ideea că urmează închiderea a două mine şi ar fi nevoie de un om cu „o mai mare aplecare spre domeniul minier” (după cum declara noul preşedinte al CA, Stamin Purcaru). Cum vi se pare motivarea asta?

E nesustenabilă. Principiile care au avut la bază schimbarea CA-ului, cele politice, au continuat şi mai jos. Aşa cum scriau şi ziarele din zonă, cei care erau în foi de boală „pe vremuri” au revenit. Le-au revenit conducerea şi favoriţii şi, dintr-o dată, s-au făcut sănătoşi.

Cum vi se pare direcţia spre care se îndreaptă CEH? Domnul Melczer prezentase un plan despre care spunea că are şanse de reuşită.

Din păcate trenul a fost scăpat. Mă interesează CEH pentru că e un proiect al meu de suflet. Pun suflet aşa cum am pus şi la Hidroelectrica şi la Oltchim şi se vede ceva în urmă. Am avut şi oameni deosebiţi, mă refer la manageri dar şi la mineri, oameni care au înţeles situaţiile. Dar, la acest moment, trenul e scăpat. Şi relaţia cu Uniunea Europeană. Noi trebuia să fim „la cheie” cu proiectul în ianuarie – februarie, pentru convingerea Comisiei Europene că facem bine ceea ce facem pe SIEG (Servicii de Interes Economic General – n. red.) şi pe splitarea (separarea – n.red.) celor două mine. Înţeleg că acuma atenţia nu mai este concentrată asupra proiectelor şi asupra ideeii de a salva Hunedoara, ci cum să vedem ce mai avem din ea de luat. Am spus de luat, nu de furat. În sensul de „hai să vedem, ce mai putem lua”, de exemplu salariile mărite. Apropo de directorul general, am citit în ziar că salariul său a fost dublat. Acum, lumea spune şi despre mine că sunt bugetar de lux. Da, dar muncesc şi zi şi noapte, şi-n week-enduri…

Credeţi că s-a revenit la acea abordare de genul „Asta este, CEH intră în faliment, hai să vedem cum mai putem profita doar în plan personal”?

Sunt convins de acest lucru, pentru că nu am văzut o măsură sau o decizie care să spună „Domn’le, uite, asta ne conduce în anul X, sau anul Y şi vrem să facem aşa”. N-am văzut nicio declaraţie despre cum să salvăm (CEH) Hunedoara. Am văzut declaraţii că Stănescu a avut maşină de la Hunedoara. Probabil aveau pretenţie să merg pe jos de la Bucureşti la Petroşani, sau chestii de genul ăsta. Dar ceva concret nu. Să spună „Ăia dinainte au fost tâmpiţi, au avut un plan greşit, iar noi, minunaţii şi iluştrii şi înţelepţii, avem următorul plan, care ne-ar conduce acolo sau dincolo”. N-am văzut aşa ceva.

Să zicem că încă n-a fost timp pentru întocmirea unui plan, pentru că schimbarea managerilor e făcută de mai puţin de-o lună. N-am putea să le acordăm vreo circumstanţă atenuantă?

Schimbarea directorului, dar schimbarea Consiliului de Administraţie, care dă tonul unui plan de management, e făcută din februarie.

CEH a pierdut trenul, spuneaţi mai devreme. Ce trebuia să facă şi n-a făcut?

Mă refer la notificările la Comisia Europeană pentru obţinerea acordului pentru SIEG şi pentru splitarea celor două mine, pentru înfăptuirea unui proiect.

Am înţeles că au finalizat şi trimis documentaţia pe 15 mai.

Trebuia trimisă din ianuarie 2017. Credibilitatea instituţiei în faţa Comisiei Europene nu e una cu foarte multe plusuri. Eram aproape să trimitem planul, dar pentru că planul a fost întârziat, fie prin instanţele de judecată, cu acele dosare de insolvenţă, fie prin intervenţia unui sindicat de a mai amâna de a mai face o cerere, de a nu se face un plan, pe ideea „lasă că vin ceilalţi ca să ne rezolve”, nu ştiu în ce sens să-i rezolve, atunci am zis „Ok, fraţilor, dacă asta vreţi, să fiţi rezolvaţi…”. Faptele vor ieşi în curând la suprafaţă.

În cele 6 luni de mandat ale domnului Melczer au fost decizii bune, decizii atât de organizare personal, cât şi de eficientizare a cheltuielilor, dar se pare că aceste decizii bune sunt sancţionate. Ştiţi cum e: dacă faci bine, probabil nu te înscrii într-o anumită categorie ş-atunci eşti eliminat din acel cerc. Probabil tema şi linia este în altă direcţie, nu în a face bine.

Dacă se continuă pe „noul stil”, implementat din februarie încoace, care vor fi consecinţele, după părerea Dumneavoastră?

Îmi doresc din tot sufletul ca oamenii care administrează Complexul Energetic Hunedoara să reuşească, dar, cunoscând istoricul, am ceva rezerve.

Vă referiţi la istoricul CEH-ului sau al persoanelor care-l conduc acum?

Exact ceea ce aţi spus Dumneavoastră.