Statul polonez îşi salvează mineritul de cărbune. Statul român şi-l îngroapă

Polonezii investesc 650 de milioane de dolari pentru a-şi salva de la faliment principala companie de minerit. Românii vin doar cu planuri şi iluzii vândute angajaţilor, mai ales în anii electorali.

Ştirea din Polonia sună cam aşa:

„ Un număr de şase companii controlate de statul polonez au acceptat să investească 620 milioane de dolari într-o nouă companie producătoare de cărbune denumită Polska Grupa Gornicza Sp, în cadrul eforturilor autorităţilor de la Varşovia de a salva de la faliment Kompania Weglowa, cel mai mare producător de cărbune din Uniunea Europeană, informează agerpres. Kompania Weglowa este în pericol după ce anul trecut a înregistrat pierderi record ca urmare a preţurilor extrem de scăzute la cărbune şi a costurilor mari.  (…)

În pofida presiunilor guvernamentale, băncile creditoare nu vor converti datoriile Kompania Weglowa în acţiuni. În schimb, cele cinci bănci, printre care se numără şi băncile poloneze de stat PKO BP, BGK şi Alior Bank, alături de diviziile poloneze ale Banco Santander SA şi BNP Paribas SA, vor oferi noii companii Polska Grupa Gornicza (PGG) mai multe opţiuni de refinanţare. (…)

Polonia se bazează pe cărbune pentru aproximativ 90% din capacităţile sale de producţie a energiei electrice iar premierul polonez Beata Szydlo, care provine dintr-o familie de mineri, a promis că Polonia va rămâne dependentă de cărbune şi în următoarele decenii. În acest sens, Partidul Lege şi Justiţie încearcă să facă mai dificilă construcţia de parcuri eoliene în Polonia şi să utilizeze o parte din subvenţiile pentru energiile regenerabile pentru creşterea eficienţei industriei carbonifere” (material redactat de Reuters şi preluat de Agerpres).

Realitatea din Hunedoara este cam aşa:

CEH a fost înfiinţat fără datorii în decembrie 2012, la luni bune după ce USL s-a instalat la putere. PSD-ul a început să-şi „proţăpească” oameni în conducerea CEH. Guvernul Ponta n-a venit cu absolut nicio soluţie de eficientizare a activităţii. În septembrie 2014 l-a pus pe managerul de la acea vreme, Aurel Niculescu, să semneze un contract cu o companie chineză pentru investiţii de 270 de milioane de dolari la Mintia. Tot atunci au început să apară şi zvonuri referitoare la o investiţie chinezească şi în minele din Valea Jiului. Totul s-a năruit în decembrie 2014 şi s-a dovedit a fi doar o manevră electorală. Presa de specialitate şi oameni din sistem care nu amestecă politica şi economia au spus de la bun început: „CEH e un colos cu picioare de lut”. Până-n 2014 ni s-au livrat tot felul de planuri fanteziste, conform cărora CEH „ar putea chiar să devină rentabil în 2017”. Şi 2014 a fost an electoral. În decembrie 2015, Consiliul de Administraţie al CEH (numit de Guvern – puterea executivă a statului) constată că datoriile cresc ameţitor şi cere intrarea CEH în insolvenţă. Se vorbeşte din nou despre căpuşare, despre fapte penale la CEH şi despre indemnizaţii imorale, încasate atât de directori cât şi de membrii CA. Din februarie 2016, în ce priveşte CEH, se vorbeşte mai mult de faliment, decât de vreo salvare miraculoasă. În aprilie 2016, Ministerul Energiei lansează ideea „tăierii” CEH în două: o jumătate închisă până-n 2018, cealaltă lăsată-n viaţă. Până când şi susţinută cu ce bani, nu se ştie.