Cazul clădirii din Parcul Corvin se transformă într-un adevărat serial de procese

Firma care a ridicat clădirea ce a mutilat Parcul Corvin din Hunedoara se foloseşte de toate mijloacele legale pentru a împiedica demolarea dispusă de instanţă anul trecut. Proiect Design SRL a apelat la căi extraordinare de atac şi aduce „lupta” în trei „arene”: Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara şi Judecătoria Hunedoara.

În iunie, anul trecut, Primăria Hunedoara câştiga în instanţă disputa iniţiată împotriva societăţii Proiect Design SRL, firma cu care aceeaşi primărie se asociase în 2005 într-un parteneriat ce s-a dovedit a fi dezastruos. Firma urma să construiască o clădire în parc şi se obliga ca, în schimb, să-l întreţină şi să-l utileze. Clădirea s-a ridicat, chiar mai întinsă şi mai înaltă decât proiectul aprobat de autorităţi. Parteneriatul s-a blocat în scurt timp. Parcul a rămas al nimănui, fiind curăţat din când în când doar cu voluntari. În urmă cu un an, Primăria Hunedoara a cerut în instanţă desfacerea contractului cu Proiect Design şi demolarea clădirii pe cheltuiala societăţii comerciale amintite. În iunie, Tribunalul Hunedoara i-a dat câştig de cauză, dar decizia nu a putut fi trimisă la executor judecătoresc din cauza unor erori materiale. Sentinţa prevedea drept de „apel” în loc de „recurs”, iar anul încheierii contractului desfiinţat era 2015, nu 2005. Oricum, la acea dată se părea că până la rezolvarea situaţiei clădirii şi a parcului în sine nu mai e decât un pas. Nu e deloc aşa.

O sentinţă urmată de trei procese

Erorile materiale s-au corectat, primarul Viorel Arion estima că-n această primăvară va începe şi demolarea efectivă, doar că Proiect Design a decis să-şi apere cauza până la capăt şi a apelat la o cale extraordinară de atac.

În august 2015, fostul partener privat al Primăriei în proiectul Parcului Corvinul cere revizuirea sentinţei date în iunie. Tribunalul Hunedoara respinge solicitarea, iar Proiect Design apelează la un avocat şi face recurs la Curtea de Apel Alba Iulia. Aici, avocatul solicită suspendarea temporară a executării sentinţei pentru a evita demolarea clădirii. Pe 30 martie 2016, Curtea de Apel respinge cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei, dar pe portalul instanţei de judecată figurează ca termen intermediar în proces data de 19 aprilie.

Între timp, în dosarul de executare a sentinţei din iunie anul trecut, depus la Judecătoria Hunedoara, firma depune, pe 8 martie, anul acesta, o contestaţie la executare şi cere, încă o dată, suspendarea executării deciziei luate de Tribunalul Hunedoara în iunie 2015. Şi Judecătoria Hunedoara consideră neîntemeiată cererea de suspendare provizorie a executării şi stabileşte un termen pentru contestaţia la executare în sine pe 28 aprilie.

Un al treilea demers în instanţă este iniţiat de Proiect Design pe 29 februarie, de data aceasta la Tribunalul Hunedoara, dosar în care firma doreşte să arate faptul că clădirea în sine este o probă în celelalte cauze care se judecă, aşa că ea nu poate fi distrusă prin demolare. În această cauză, s-a stabilit data de 27 aprilie ca termen de judecată.

O „pată” pe obrazul oraşului

Consilierii locali ai Hunedoarei din perioada 2005 – 2006 n-au ţinut seama de faptul că ridicarea unei clădiri într-un parc, pe lângă faptul că era ilegală începând cu 1 ianuarie 2006, era însoţită, în acest caz, de un contract neclar: nu se specifica clar din ce moment anume obligaţia îngrijirii parcului revine partenerului privat, de la momentul începerii construcţiei (cum susţinea administraţia locală) sau de la momentul în care construcţia începea să producă venituri (cum susţinea partenerul privat). Parteneriatul public-privat s-a blocat în 2008, iar blocajul s-a accentuat şi mai mult pe mandatul de primar al lui Ovidiu Hada. Au tot fost atunci fel de fel de discuţii pentru ieşirea din impas, fără rezultat însă. Între timp, clădirea a fost vandalizată. Nu mai are niciun geam întreg şi e un real pericol mai ales pentru copiii care se aventurează în interior. De exemplu, aproape de intrarea estică în clădire se află, practic, o groapă adâncă de vreo cinci metri, nesemnalizată în niciun fel. Probabil aici urmau să fie amplasate scări pentru un al doilea acces în subsol. Subsol care este acum inundat. De fapt, clădirea în sine nu este împrejmuită. Oricine poate intra în ea nestingherit.