glasul-hd.ro Web analytics

Actualitate

Siderurgiştii cer salarii mai mari

După ani la rând în care au suferit în tăcere, pe ideea că „patronul” poate muta oricând producţia de la Hunedoara în altă ţară, siderurgiştii hunedoreni au decis să îşi expună public nemulţumirile. Deşi eventualele proteste ce ar putea urma nu i-ar avantaja deloc (din motivul expus mai sus), liderii sindicali ai angajaţilor de la ArcelorMittal nu exclud posibilitatea recurgerii la forme de protest.

Sindicatul „Siderurgistul” a anunţat ieri, prin intermediul unui comunicat, că şi acum negocierile pentru un nou contract colectiv de muncă la nivelul ArcelorMittal Hunedoara sunt blocate. Liderii sindicali spun că au început demersurile de negociere a unui nou CCM încă din luna mai, au fost chemaţi la negocieri abia la final de iulie, iar până acum nu au primit nicio ofertă concretă din partea administraţiei Arcelor Mittal. Angajaţii reclamă nerespectarea legislaţiei în domeniul relaţiilor de muncă, probleme în ce priveşte siguranţa şi securitatea la locul de muncă şi cer acordarea de compensaţii şi remunerare competitivă.

„Siderurgiştii sunt consideraţi săracii Hunedoarei”

În comunicatul Sindicatului „Siderurgistul” se arată că „dacă se pune în practică blocarea negocierii salariilor”, siderurgiştii vor fi puşi în faţa unei situaţii fără precedent, din moment ce, în 2018, salariul minim pe economie creşte cu 15 la sută, iar retribuţiile lor rămân aceleaşi. De fapt creşterile repetate ale salariului minim pe economie nu au făcut decât să dea peste cap grilele de salarizare din industria grea.
Conform surselor noastre, salariul mediu din cadrul ArcelorMittal este de 2.500 de lei, sumă considerată a fi foarte mică, pentru o persoană care are o calificare, vechime la locul de muncă şi munceşte pe trei schimburi în condiţii grele. „La capitolul compensaţii, situaţia este la fel de grea, salariaţii sunt jigniţi, consideraţi săracii Hunedoarei, în condiţiile în care valoarea tichetului de masă este de 9,75 lei, faţă de 15 lei pe zi, cea mai mică valoare din judeţul Hunedoara şi din grupul ArcelorMittal”

Vaidoş: „Nu excludem posibilitatea unor proteste”

Contactat ieri de „Glasul Hunedoarei”, preşedintele Sindicatului „Siderurgistul”, Petru Vaidoş, spune că, de data aceasta, este posibil ca revolta siderurgiştilor să se transpună şi în manifestări de protest: „Deşi eu cred că nu ne avantajează, nu excludem această posibilitate. După părerea mea, s-a depăşit o limită a suportabilităţii. Salariul unui siderurgist de la Hunedoara înseamnă foarte puţin pentru munca pe care o depune. Nici nu are rost să facem comparaţii cu siderurgişti din alte ţări europene. Problema pleacă însă şi din mediul economic în sine. Costul energiei electrice are o pondere foarte mare în producţia siderurgică. La noi, energia electrică este mult mai scumpă decât în Germania (asta şi pentru că în România nu s-au pus în aplicare instrumentele pentru menţinerea competitivităţii recomandate de Comisia Europeană). Vă dau un exemplu: la o tehnologie asemănătoare, costurile de producţie pentru oţelul de la Dusseldorf sunt mai mici decât cele de la Hunedoara, iar asta în principal din cauza preţului energiei electrice. Iar la Dusseldorf vorbim despre salarii în mii de euro (nu în câteva sute, ca la Hunedoara – n.red.). Pe de altă parte, la noi, deşi 80 la sută din PIB e produs de mediul privat, în mediul privat nu se pot negocia salarii şi contracte colective de muncă, în timp ce în sectorul de stat salariile se stabilesc fără probleme prin hotărâre de guvern”.
La ArcelorMittal Hunedoara lucrează 700 de persoane. Ieşirea publică a Sindicatului „Siderurgistul” pe tema situaţiei angajaţilor este prima, după mai mulţi ani.