Sare-n ochi
Lumea încearcă să mai respecte tradiţiile, dar magia Crăciunului a dispărut de mult. Moş Crăciun a fost împăiat şi expus în mii de exemplare pe străzi, la intrarea în magazine, peste tot unde cumpărătorul poate să-şi vâre adânc mâna în buzunare, pătruns de spiritul fals al sărbătorilor. Imaginea bătrânului cu barba albă şi tunica roşie, creată în urmă cu câteva decenii de Coca Cola, şi-a pierdut magia devenind un agent publicitar. Comerţul şi advertising-ul au intrat cu bocancii în sărbătorile românilor. Bulversat de schimbările de personalitate prin care a trecut de-a lungul timpului, Moş Crăciun nici măcar nu mai ştie cine este. Santa Klaus (Moş Nicolae) sau Moş Gerilă, cel care l-a dublat pe bătrânul din sania cu reni timp de mai bine de 45 de ani. Mai trece însă bătrânul Moş Crăciun pe la casele românilor, sau ne-a uitat demult, de când am început şi noi să ne uităm tradiţiile şi să nu mai primim cu sufletul deschis sărbătoarea „naşterii Domnului”?
Fară să ne oblige nimeni, transformăm, pe an ce trece, Crăciunul într-o sărbătoare laică. Semnificaţia religioasă dispare din sufletele oamenilor, lăsând locul liber pentru alte trăiri. Crăciunul se transformă într-un iarmaroc festival sau pur şi simplu în zi de odihnă. Snobismul şi imitaţia proastă a vieţii din filmele americane fac din sărbătoarea Naşterii Domnului una a comercianţilor, a cadourilor scumpe, a parangheliilor populare finanţate din bani publici. Valorile creştine, însăşi originea sărbătorii, sunt lăsate la o parte şi prima ignorată este familia. Crăciunul în vremurile moderne nu mai este o sărbatoare care să adune în jurul bradului familia reîntregită, cu copii, părinţi, bunici şi eventual străbunici. Pe toate canalele media suntem agresaţi de Crăciunul petrecut departe de căminul familial. Agenţiile de turism abundă în oferte „irezistibile” pentru sejururi de Crăciun în pensiunile montane sau chiar pe malul mării în locaţii exotice. Turismul de Crăciun, promovat ostentativ de mass-media, rupe din magia serii sfinte.
În satele din Transilvania, locul unde ne place să credem că se mai păstrează tradiţiile, Crăciunul a devenit la fel de anost şi lipsit de spiritul creştin al sărbătorilor, departe de tradiţiile regizate, filmate cu câteva săptămâni înainte, şi difuzate pe canalele de televiziune. Colindătorii preferă să se adune la discoteca organizată la căminul cultural. Doar câteva cete răzleţe de ţigani mai umblă din casă în casă, în speranţa că vor fi răsplătiţi cu bani. Merele, nucile şi colacii nu mai reprezintă un stimulent pentru colindători. Costumele populare lipsesc cu desăvârşire. Măştile rituale şi costumaţiile de „crai” sunt îmbrăcate doar atunci când se filmează pentru televiziune. Copiii nu-i mai scriu Moşului, pentru că inflaţia de bătrâni cu barbă, echipaţi în costume roşii, îi fac să nu mai creadă în Moş Crăciun. Obiceiurile importate greşit din Occident nu se suprapun fericit peste sărbătorile tradiţionale româneşti.
Şi ne mai mirăm că Moş Crăciun uită de noi din ce în ce mai des?!
