glasul-hd.ro Web analytics

Economic

Rambursarea taxei pe valoarea adăugată

MOTTO: „ Cui i se îngăduie mai mult decât i se cuvine, acela vrea mai mult decât i se îngăduie”  Publilius Syrus

      Aşa cum am prezentat în articolul anterior, rambursarea taxei pe valoarea adăugată se poate face, în general în trei situaţii:

  1. Vânzarea mărfurilor la export
  2. Realizarea investiţiilor
  3. Activitatea investitorului nu produce valoare adăugată.

Voi analiza în prezentul articol situaţia în care în urma activităţii contribuabilului nu se realizează taxa pe valoare adăugată.

Reiau o definiţie simplă a taxei pe valoarea adăugată. O societate comercială se aprovizionează cu mărfuri, materiale, energie şi altele în vederea producerii unor mărfuri, care în mod obligatoriu trebuie să fie de valoare mai mare decât intrările aprovizionate, pe care le voi defini în continuare intrări, iar vânzările le denumim ieşiri. Diferenţa dintre ieşiri şi intrări trebuie să fie pozitivă şi se numeşte valoare adăugată. Asupra acestei valori statul aplică o taxă. Aceasta este situaţia ideală, mai precis normală.

Dar, dar, dar !!!!!!! Adeseori intrările sunt mai mici decât ieşirile, situaţie în care nu avem valoare adăugată, deci nici taxă. Mult prea generosul stat ( nu este o ironie) este milos, generos etc. cu societatea comercială în cauză şi consideră, prin legislaţia fiscală, că în aceste condiţii ar fi bine să i se ramburseze contribuabilului taxa pe valoare adăugată aferentă diferenţei negative dintre ieşiri şi intrări.

Generos stat, nu? Să tot trăieşti într-un asemenea stat.

Dar să analizăm cauzele cărora li se datorează aceasta situaţie, în primul rând investitorul nostru consideră că toate cauzele sunt obiective, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Lăsăm deoparte cauzele obiective care există într-adevăr, şi să ne ocupăm de cauzele subiective. Investitorul nostru investeşte 100 lei şi obţine 80 lei, deci revin nu realizează valoare adăugată.

În nici un moment a existenţei lui nu se gândeşte că, de fapt, nu este priceput în afaceri, că a estimat – dacă a făcut acest lucru – greşit parametri afacerii sale, modul în care evoluează piaţa produselor sau serviciilor sale, dar este posibil să fi greşit, să nu aibă capacitatea de a conduce o afacere, caz des întâlnit în economia noastră, oarecum tânără. Hai să vedem şi care este efectul financiar al acestei rambursări, investitorul nostru face o afacere proastă şi statul generos vine să-i ramburseze o parte din pierderi. Nu uitaţi, cota de TVA este 19%. Într-adevăr, avem un stat generos.

Putem spune că până aici nu-i nimic grav, omul nostru este slab organizator, dar totuşi este de bună credinţă. Dar ce se întâmplă când investitorul nostru este de rea credinţă şi solicită rambursarea taxei pe valoarea adăugată în mod fraudulos, simulând cu fel şi fel de documente o afacere proastă şi ca atare TVA de rambursat. Dacă se are bine cu cine trebuie să trezeşte cu o surpriză: SE APROBĂ RAMBURSAREA TAXEI.

Să nu credeţi să este doar o problemă a României. Dacă citiţi soluţiile date de Curtea Europeană de Justiţie, în speţe legate de TVA, veţi fi surprins de multele situaţii legate de rambursare ilegală a TVA, doar că sumele sunt mult superioare celor din ţara noastră.

Într-un final scurt, aş vrea să afirm că rambursarea TVA este „un lux prea mare pentru România”, iar înţeleptul legiuitor trebuie să găsească alte soluţii.

Mă opresc aici.

Române nu uita că eşti contribuabil!

Radu P. Herlea