glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Glasul lui Ștefan CIOCAN

(editorial publicat iniţial pe 21 august 2016)

Un clasic în viață spunea, undeva la sfârșitul secolului trecut, că „orice activitate umană este benefică dacă nu degenerează în muncă”. Și unde poate omul să mediteze mai bine la profundul adevăr al acestor cuvinte, decât stând cu burta la soare și o bere rece în față, pe o plajă plină de mucuri de țigară, pahare de plastic și doze goale de băutură? În atari condiții, gândurile devin confuze și contradictorii. Revolta față de mizeria din jur și indolența unui popor care se complace să trăiască în mizerie, și să se mai și bucure de ea, și plăcerea momentului de „lene”, se suprapun într-un „cupaj” de gânduri pe care doar „lâncezeala” vacanței o poate naște. Și, ca o revelație adusă de valurile mării, mi-am dat seama cât de mult suntem îndoctrinați și cum a evoluat în ultimii 50 de ani noțiunea de lene, de muncă, de eficiență. Practic, propaganda țărilor industrializate ne-a aruncat într-o confuzie totală, care generează, de fapt, lenea ca semn de protest social împotriva muncii prost plătite și a frustrărilor cauzate de aceasta. Pentru oamenii cu un anumit grad de cultură și o inteligență peste medie, lenea înseamnă cu totul altceva decât este percepută ea la nivelul maselor, ușor manipulabile. Televiziunea, presa, literatura, chiar și biserica ne fac să ne simțim vinovați atunci când încercăm să furăm câte puțin din timpul dedicat muncii și să ne bucurăm de el, doar pentru sufletul nostru și pentru mintea noastră. De câte ori nu v-ați fi pus dimineața înapoi în pat, să mai dormiți măcar câteva clipe, după ce infernalul ceas deșteptător v-a smuls din cel mai dulce vis? Și nu ați făcut-o, pentru că trebuia să ajungeți la timp la muncă. Sau, dacă ați făcut-o, cât de vinovat v-ați simțit? De cîte ori nu ați stat la ora prânzului în fața calculatorului sau a altor „unelte” de muncă, moțăind cu ochii deschiși și visând la câteva minute de somn bun, odihnitor – somnul de „frumusețe”. Nu ați muncit atunci sau dacă ați făcut-o mă îndoiesc că în starea aceea ați fost prea eficient. Dar cât de vinovat v-ați simțit pentru starea aia și cât de frustrat ați rămas că nu ați reușit să vă oferiți o mică bucurie elementară – odihna? Ritmul infernal în care trăim ne răpește și alte bucurii mărunte, pe care bunicii noștri le-au cunoscut și aproape că le-au respectat cu religiozitate. Am înlocuit un prânz sănătos, luat în compania unei persoane dragi, cu un sandvici mâncat rapid, eventual pe tastatura calculatorului. Am înlocuit ceaiul din frunze, savurat într-o companie plăcută și o atmosferă relaxantă, cu o licoare stoarsă dintr-un plic de hârtie într-un pahar de plastic și băut în grabă. Cafeaua este, de fapt, minciuna supremă a epocii industrializării. Un drog menit să ne țină treji și „harnici”, pe care îl ingurgitează lumea de dimineața până seara, fără măcar să-i simtă gustul. Ne-a fost inoculată ideea că toate aceste mici bucurii, și altele la fel de nevinovate, sunt semne de lene, când, de fapt, ele sunt doar un imbold dat creierului și sufletului. Nu ne oprește nimeni să gândim atunci când lenevim în pat după ora la care, în mod normal, trebuia să „executăm” programul de dimineață. Chiar putem să ne punem mai eficient în ordine gândurile și programul zilei care urmează. Nu ne oprește nimeni să ne folosim creierul, în mod creativ, savurând, fără grabă și fără să ne simțim vinovați că pierdem vremea, o cafea bună sau un ceai aromat. Asta înseamnă, doar, că începem să ne respectăm pe noi înșine, un prim pas spre respectul față de ceilalți și față de lucrul bine făcut. În fond nu „harnicii” au condus lumea spre progres…

Vezi și

Close