glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Glasul lui Ștefan CIOCAN

(editorial publicat iniţial pe 12 februarie 2017)

Orice conflict politic sau social născut în România ultimilor 26 de ani scoate la suprafață naționalismul ca pe un bun paravan în spatele căruia să fie ascunse adevăratele probleme cu care se confruntă România: corupția, sărăcia, putreziciunea clasei politice, lipsa de identitate și o falsă mândrie națională. Exact această falsă mândrie națională care maschează de fapt complexul de inferioritate a unui stat tânăr, slab și fără tradiții culturale, cu o educație precară și o istorie mitificată, este speculată de politicieni și mașinăria lor de propagandă. În acest context, Transilvania și Banatul devin regiuni în jurul cărora se nasc adevărate valuri de isterie. Regiuni ale căror pierdere este invocată de puterea de la București pentru a liniști orice formă de protest și orice revendicare a străzii pentru un trai decent, pentru o Românie normală, pentru diminuarea corupției și creșterea nivelului de trai. Spaimele regățenilor și moldovenilor sunt însă neîntemeiate, dar ele pot fi întreținute și amplificate cu atât mai mult cu cât despre istoria Transilvaniei se învață foarte puțin, iar istoria oficială este grosolan mistificată.

În realitate, Transilvania în sensul larg (cuprinzând toate teritoriile intracarpatice care au aparținut cândva Imperiului Austro-Ungar) ar putea să fie un model de conviețuire pașnică și dezvoltare a unor teritorii românești. Transilvania a fost în Europa o regiune multiculturală cu o dezvoltare economică, socială și culturală, cum puține zone ale bătrânului continent au cunoscut. Tocmai ceea ce au încercat să distrugă regimurile politice de la București din 1918 până în prezent dădea tăria Transilvaniei: multiculturalismul.

Până la unirea cu Regatul României, în 1918, în Transilvania se vorbeau frecvent trei limbi. Majoritatea țăranilor români, mai ales cei care făceau puțină școală, vorbeau fluent româna și maghiara, dar se descurcau binișor și în limba germană. Statisticile arată că în Deva în 1867 din 119 elevi ai Gimnaziului Real 41 cunoșteau din familie româna, maghiara și germana, șapte, maghiara și germana, 51 maghiara și româna, patru numai limba română și doar un singur elev vorbea numai maghiara. Aceste cifre arată clar că din 119 elevi 92 erau vorbitori de maghiară și română, fără să aibă nicio reținere să folosească cele două limbi și să studieze cele două culturi, cărora li se adaugă și cea germană. Această statistică demonstrează peste rigiditatea cifrelor, modul de conviețuire a celor trei etnii din Transilvania în orașul Deva, unde comunitățile românești, maghiare și germane coexistau. Cele trei culturi se întrepătrundeau și membrii comunităților învățau unii de la alții inclusiv limba, pe lângă deprinderea altor elemente etno-culturale de la tradiții, elemente gastronomice, influențe folclorice sau religioase. Anumite obiceiuri legate de cultul morților sau marile sărbători religioase se păstrează și acum în Transilvania, după influență maghiară sau germană. Unul dintre exemple este „Luminația” sau „Ziua Morților” pe care și românii din Transilvania o respectă în prima zi a lunii noiembrie, după obiceiul maghiarilor sau germanilor catolici ori protestanți.

După anul 1918, regimul politic din Regat a făcut tot posibilul ca cele trei etnii care au conviețuit în Transilvania, împrumutându-și limba și cultura, să fie din ce în ce mai dezbinate. Istoria a fost falsificată, au fost exacerbate mișcările naționale românești din Transilvania, au fost denaturate și încărcate cu o doză uriașă de naționalism cele două manifestări revoluționare ale românilor: răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan de la 1784 și revoluția de la 1848 – 1849. În timp ce adevărata luptă a românilor și maghiarilor, în egală măsură, pentru emanciparea culturală în Regatul Austriac și mai apoi în cel Austro-Ungar aproape că nu este pomenită în cărțile de istorie. În aceste condiții, pentru toate puterile politice de la București, fie că au fost sub conducerea regilor, a Partidului Comunist sau a regimurilor pseudo-democrate de după 1989, a fost foarte ușor să folosească Transilvania ca pe un subiect de dezinformare și spaimă națională, pe care să-l folosească pentru stingerea tuturor conflictelor și ca o diversiune perpetuă.

Vezi și

Close