glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Glasul lui Ștefan CIOCAN

(editorial publicat iniţial în 13 iunie 2017)

La 13 iunie 1990, din județul Hunedoara, se năștea un nou cuvânt în limba română, „mineriadă”. Acest termen a fost apoi tradus în toate limbile pământului și rostit cu un aer oripilat de miliarde de oameni din întreaga lume. Ion Iliescu și ciracii săi scoteau la luptă românii împotriva românilor pentru ca, apoi, tot ei să vorbească (și mai vorbesc până în ziua de astăzi) despre „reconciliere națională”. Mineriada, mai precis spiritul ei, a lăsat urme adânci în județul Hunedoara, urme care se văd și astăzi. De aici au plecat hoardele sălbatice de mineri, de aici sunt manipulatorii acestora, de aici sunt „oamenii de bună credință” care au asigurat logistica acțiunii și tot de aici sunt aceia care au mușamalizat apoi toate fărădelegile comise de „hoarda întunecată” ieșită din străfundul pământului să extermine intelectualii și studenții „dușmani” ai lui Iliescu și implicit, după opinia lor, ai democrației. De parcă Iliescu și urmașii săi de la PSD au ceva în comun cu democrația.

Niciodată nu am acuzat foarte tare minerii pentru mineriadă. Aceștia sunt oamenii care într-o zi opt ore dormeau, alte opt intrau în străfundurile pământului și le mai rămânea doar o treime din zi în care să vadă lumina soarelui sau să privească cerul înstelat. Când două treimi din viață le petreci în întuneric, este greu ca rațiunea să-ți fie călăuzită de lumină. Nu puteam avea pretenții de la mineri. Ei au ajuns în București instigați și conduși de alte persoane, multe dintre ele chiar din județul Hunedoara. Dar aici, în locul unde au fost mobilizați minerii, în locul de unde au plecat să „lichideze” bandele de studenți și intelectuali, nimeni, niciodată, nu a provocat o dezbatere sinceră și adevărată despre mineriadă. Nimeni nu i-a arătat cu degetul pe aceia care au organizat deplasarea, care au pus la dispoziție mijloace de transport pentru mineri sau a celor care i-au escortat la București și i-au păzit ca să ajungă cu bine în capitală. Este vorba despre persoane aflate la vremea respectivă în funcții publice: prefect, subprefect, șefi ai poliției județene și locale din Valea Jiului, șefii SRI, etc…  Sunt oameni care știu totul despre cum au fost organizați minerii, cine i-a instigat și cum au pornit ei să arunce România înapoi în Evul Mediu. Acești oameni se fac responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat atunci și ceea ce se întâmplă încă în cel mai sărac și înapoiat județ din Transilvania.

Ce a însemnat mineriada pentru județul Hunedoara? În primul rând a însemnat mulți ani de reticență a potențialilor investitori. Ce om de afaceri responsabil și-ar investi capitalul într-un județ în care mișcarea sindicală este atât de puternică încât naște mineriade? În al doilea rând, a însemnat nașterea în Valea Jiului a unei mafii locale bazate pe „baronii sindicaliști” care au controlat multă vreme toate afacerile din jurul Companiei Naționale a Huilei și mai controlează încă zona de interese economice ale CEH. De fapt, toată viața socială sau politică a Văii Jiului gravitează în jurul unor băieți deștepți, născuți din germenii mineriadei sau a urmașilor acestora în zona afacerilor. Resmeriţă, Ile, Ridzi, Buhăescu nu sunt nimic altceva decât produse ale unor mentalități și ale unui sistem implementat în Valea Jiului în urma mineriadei. Multă vreme, după atrocitățile din București, minerii s-au crezut niște „dumnezei” ai democrației și s-au comportat ca atare, în timp ce în Valea Jiului curgeau bani cu nemiluita, ca într-o gaură neagră. Minerii au rămas la fel de săraci, s-au îmbogățit cei care au știut să profite de pe urma lor, atât ducându-i la București, cât și turnându-și în conturi uriașele sume de bani care au intrat în Valea Jiului sub diverse pretexte, toate extrem de nobile și de natură să dezvolte zona minieră.

În momentul de față, minele se închid rând pe rând, minerii sunt tot mai puțini și tot mai săraci. Nu mai sunt o forță, dar în continuare sunt manipulați ca o mașină de vot care de fiecare dată când se pune în mișcare face jocurile PSD și ale acelorași cercuri de interese care i-au împins în urmă cu 27 de ani într-un război, români contra români.