glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Glasul lui Ștefan CIOCAN

(editorial publicat iniţial pe 12 aprilie 2016)

Gândirea și exprimarea este ceea ce ne diferențiază pe noi, oamenii, de animale. De aceea libera gândire și exprimare este dreptul fundamental al omului pe care, pe parcursul a mii de ani, regimurile totalitare au încercat să-l suprime, iar cele democratice îl garantează. Mii de ani oamenii au luptat pentru acest drept. Mii de ani, martiri s-au jertfit pentru ca semenii lor să se poată exprima și să poată gândi liberi. Lupta pentru gândire și exprimare este lupta fundamentală a omului pentru a fi om. După jumătate de secol în care regimul comunist a pus stăpânire pe gândurile și vorbele românilor, în 1989 mulți tineri au stat cu pieptul în fața gloanțelor forțelor de opresiune strigând: „Vom muri, dar vom fi liberi!” Revoluția confiscată nu și-a atins scopul. Linia a doua a comuniștilor a controlat și controlează încă România. „Emanații” Revoluției au distrus tot ce era de distrus, industria, agricultura, armata, sănătatea, învățământul. Un singur lucru nu au reușit să distrugă sau să limiteze: libertatea de gândire și exprimare. Aparent nu au reușit să pună stăpânire pe mintea și vorbele românilor. Doar aparent! Pentru că distrugând educația, au distrus de fapt mintea și sufletul românilor, aruncând oameni neinstruiți în mâinile Bisericii Ortodoxe, una dintre instituțiile controlate încă de preoți în sutană cu epoleți ai vechii Securități. Sub oblăduirea Bisericii, în sunetul clopotelor catedralelor și bisericilor ridicate în sfidarea sărăciei populației, popii și credincioșii habotnici transformă o țară liberă într-un stat fundamentalist ortodox. Reacțiile opiniei publice și a clerului față de o melodie a trupei Taxi, care punea în antiteză opulența Catedralei Mântuirii Neamului Românesc cu vechile biserici de lemn, sunt halucinante. Doar pe vremea inchiziției catolice mai erau blamați în așa manieră artiști care nu se aliniau doctrinei religioase. Fundamentalismul musulman este pe cale să-și găsească un omolog demn de luat în seamă în fundamentalismul ortodox. Libertatea de expresie și gândire a artiștilor huliți că au luat parte la realizarea clipului este îngrădită de o opinie publică habotnică. „Eu cred că Dumnezeu preferă lemnul. Lemnul și spațiile mici” este refrenul melodiei care a ajuns să fie blestemată, împreună cu artiștii care participă la realizarea videoclipului, de preoți habotnici. Asta este părerea artiștilor. Asta poate fi părerea fiecăruia dintre noi. Sau putem avea alte păreri. Putem să susținem contrariul. Că Dumnezeu preferă betoanele, termopanele, lifturile și spațiile enorme. Este dreptul fiecărui om să-și exprime părerea și să aibă o părere. În fond chiar Dumnezeu a lăsat lucrurile în acest fel pe pământ. Dumnezeu a lăsat omul să gândească și să vorbească. Iar Dumnezeu nu le-a dat preoților sau credincioșilor habotnici instrucțiuni de utilizare a credinței. Tocmai pentru că le-a dat minte, suflet și vorbă. Pe care să le folosească cum vrea fiecare.

 

Vezi și

Close